Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.364 din 27 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , teza referitoare la magistrati
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 836 din 4 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Sindicatul magistraţilor în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecãtoriei Târgovişte.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei ridicate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.212/315/2009, Judecãtoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepţie ridicatã de Sindicatul magistraţilor într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a personalitãţii juridice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul Constituţiei prevede o singurã limitã cu privire la dreptul magistraţilor de asociere liberã, şi anume asocierea în partide politice. Prin urmare, asocierea liberã în sindicate este permisã de textul Constituţiei, iar limitarea acestui drept nu poate fi justificatã de obiectivele prevãzute în art. 53 din Constituţie şi nu rãspunde unei nevoi sociale imperioase. Se apreciazã cã restrângerea acestui drept poate fi fãcutã numai pentru motive convingãtoare şi imperative, statul având la îndemânã doar o marjã redusã de apreciere. Nici jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor Omului nu plaseazã judecãtorii în sfera angajaţilor guvernamentali a cãror libertate de asociere poate fi limitatã în mod legitim de cãtre stat. Totodatã, se mai aratã cã în Franţa existã un Sindicat al magistraţilor de mai bine de 40 de ani.
Judecãtoria Târgovişte apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003. În realitate, din motivarea excepţiei, Curtea constatã cã aceasta vizeazã numai teza din <>art. 4 al Legii nr. 54/2003 referitoare la magistraţi, text asupra cãruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã a se pronunţa. Astfel, dispoziţia legalã criticatã are urmãtorul cuprins:
"[...], magistraţii [...] nu pot constitui organizaţii sindicale".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, sunt invocate şi prevederile art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, <>Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948 , Carta Europeanã privind Statutul Judecãtorilor, Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei R (94) 12 privind independenţa, eficacitatea şi rolul judecãtorilor, Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciarã, adoptatã sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite (2002), şi Avizul nr. 3 al Consiliului consultativ al judecãtorilor europeni (Strasbourg, 2002).
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectele invocate de autorul excepţiei de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 147 din 25 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, Curtea a stabilit cã limitarea exerciţiului dreptului de a constitui organizaţii sindicale de cãtre magistraţi nu încalcã prevederile Constituţiei şi nici reglementãrile internaţionale în materie.
În argumentarea deciziei, Curtea a reţinut cã "art. 40 alin (1) din Constituţie prevede dreptul cetãţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însã un drept absolut, se exercitã prin participare la constituirea asociaţiilor sau prin aderare la asociaţii existente. Prevãzând posibilitatea constituirii mai multor tipuri de asociaţii, nedeterminate în mod limitativ, art. 40 alin. (1) din Legea fundamentalã are în vedere şi posibilitatea limitãrii sferei persoanelor care pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociaţii, în funcţie de obiectul de activitate şi de scopul asociaţiilor respective, limitare ce se concretizeazã prin lege, ţinându-se seama de situaţia obiectiv diferitã a anumitor categorii de persoane, fãrã a se aduce atingere, prin aceasta, principiului egalitãţii în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Înseşi prevederile constituţionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând din modul sãu de constituire. [...] Legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfãşurarea activitãţii asociaţiilor, inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din diferite asociaţii, de la care statutele lor nu pot deroga. Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de asociaţii pot face parte din alte tipuri de asociaţie, dreptul lor la liberã asociere nefiind atins".
Neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Argumentele de drept comparat invocate de autorul excepţiei sunt nerelevante, întrucât, chiar dacã în Franţa existã un aşa-numit sindicat al magistraţilor, în Spania, art. 127 alin. 1 din Constituţie interzice expres acestora asocierea în sindicate, iar în Belgia, magistraţii sunt constituiţi în asociaţii ale magistraţilor care urmeazã regimul juridic al asociaţiilor şi fundaţiilor. Prin urmare, este evident cã statul are o marjã de apreciere în acest domeniu şi nu i se pot impune formule cu caracter axiomatic.
În final, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , teza referitoare la magistraţi, excepţie ridicatã de Sindicatul magistraţilor în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecãtoriei Târgovişte.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
