Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.360 din 18 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 27 din 12 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Elena Bãicoianu în Dosarul nr. 23.480/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.088D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate au în vedere o cauzã de încetare a unui contract intuitu personae, respectiv un contract încheiat în vederea asigurãrii asistenţei şi îngrijirii unei persoane cu handicap. Astfel, este firesc ca decesul acesteia sã atragã încetarea raportului juridic de care era ţinut asistentul personal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 234.803/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Elena Bãicoianu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat, care prevede încetarea de drept a contractului individual de muncã al asistentului personal al persoanei cu handicap în cazul decesului acesteia din urmã, este discriminatoriu, întrucât îl lipseşte pe asistent de la dreptul la preaviz şi dreptul la protecţie împotriva şomajului de care ceilalţi salariaţi se bucurã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã între persoana cu handicap şi asistentul personal existã un contract intuitu personae. Astfel, dispariţia fizicã a persoanei asistate va duce la încetarea de drept a contractului de muncã al asistentului, acesta fiind încheiat în considerarea persoanei cãreia i se acordã asistenţã şi îngrijire.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât contractul individual de muncã dintre asistentul personal şi persoana cu handicap este un contract intuitu personae, astfel cã decesul persoanei îngrijite duce firesc la încetarea de plin drept a contractului, fãrã ca aceasta sã reprezinte o încãlcare a exerciţiului dreptului la protecţia socialã a muncii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, dispoziţii potrivit cãrora "Contractul individual de muncã al asistentului personal înceteazã de drept în cazul decesului persoanei cu handicap grav."
Autorul excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 35 din Legea nr. 448/2006 instituie, ca o mãsurã de protecţie a persoanelor cu handicap grav, posibilitatea acestora de a beneficia de un asistent personal a cãrui remuneraţie este suportatã de cãtre autoritãţile locale, respectiv primãria localitãţii de domiciliu sau reşedinţã a persoanei cu handicap grav. Pentru aceasta, art. 39 alin. (1) din legea amintitã prevede încheierea unui contract individual de muncã între asistentul personal şi primãrie, beneficiar al acestui contract fiind însã persoana cu handicap grav, care solicitã acordarea acestui serviciu. Prin urmare, contractul dobândeşte un caracter intuitu personae, solicitarea persoanei cu handicap grav în vederea acordãrii unui asistent personal fiind elementul esenţial care determinã încheierea contractului individual de muncã. În mod corespunzãtor, decesul persoanei cu handicap grav determinã, în mod firesc, încetarea contractului individual de muncã, întrucât acesta rãmâne fãrã obiect.
Evident, o astfel de împrejurare nu poate fi prevãzutã cu exactitate, astfel cã ar fi imposibilã stabilirea unei perioade de preaviz, tratamentul juridic fiind adaptat situaţiei obiective avute în vedere. Mutatis mutandis, se poate spune cã dispoziţiile de lege criticate sunt asemãnãtoare celor dispuse de art. 56 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, potrivit cãrora contractul individual de muncã înceteazã de drept "la data decesului salariatului sau al angajatorului persoanã fizicã, precum şi în cazul dizolvãrii angajatorului persoanã juridicã, de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii".
Ca şi în situaţia celor care cad sub incidenţa dispoziţiilor amintite ale Codului muncii, încetarea de drept a contractului individual de muncã în temeiul textului de lege criticat nu reprezintã un obstacol în obţinerea drepturilor de asigurãri sociale în condiţiile stabilite de lege. Astfel, art. 17 şi 34 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, stabilind cerinţele pe care o persoanã trebuie sã le îndeplineascã în vederea obţinerii indemnizaţiei de şomaj, nu instituie nicio condiţie privind respectarea unui termen de preaviz cu prilejul încetãrii raportului de muncã. De altfel, raţiunea acordãrii acestui termen cu prilejul încetãrii raporturilor de muncã din cauze neimputabile salariatului este aceea de a proteja pe acesta din urmã, şi nicidecum de a constitui o piedicã în obţinerea dreptului de a beneficia de protecţie socialã. Astfel, existenţa unor cauze obiective care împiedicã acordarea perioadei de preaviz, precum cea avutã în vedere de art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, ori a nerespectãrii obligaţiei legale de cãtre angajator în sensul acordãrii acestei perioade nu poate dobândi semnificaţia interzicerii acordãrii dreptului la indemnizaţia de şomaj, drept fundamental consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Elena Bãicoianu în Dosarul nr. 23.480/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
