Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.353 din 10 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 29 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta - magistrat-asistent
Krupenschi
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicatã, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.994/108/2007.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 2 decembrie 2008, cu participarea pãrţii Societatea Comercialã "Casarom Arad" - S.A. şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, iar în urma deliberãrilor, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 10 decembrie 2008, când a pronunţat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.994/108/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat din oficiu Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã într-o cauzã privind soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe civile prin care s-a admis acţiunea formulatã de prefectul judeţului Arad privind anularea Hotãrârii nr. 289/2006 a Consiliului Local al Municipiului Arad, prin care s-a aprobat un act adiţional la un contract de vânzare-cumpãrare de terenuri din domeniul privat al unitãţii administrativ-teritoriale, contract încheiat între municipiul Arad şi Societatea Comercialã "Casarom" Arad - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã constatã existenţa unei aparente neconcordanţe între sfera actelor emise de autoritãţile publice locale şi care pot fi atacate în contenciosul administrativ de prefect, astfel cum aceastã sferã este menţionatã în art. 123 alin. (5) din Constituţia României, şi cele la care se referã <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 , republicatã, considerând cã rezolvarea pretinsei neconcordanţe depinde de modul de interpretare a dispoziţiilor art. 123 alin. (5) din Legea fundamentalã.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal aratã cã "într-o interpretare literalã - în condiţiile în care art. 123 alin. (5) din Constituţia României nu face distincţie între diferitele acte ce pot fi atacate în justiţie de prefect - se poate aprecia cã limitarea acestui control de legalitate exclusiv la actele administrative, limitare cuprinsã în <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 , republicatã, apare ca neconformã cu dispoziţia constituţionalã citatã, care nu limiteazã dreptul prefectului la a ataca în justiţie numai actele administrative". Apreciazã cã "instanţa de contencios administrativ nu este competentã sã interpreteze art. 123 alin. (5) din Constituţia României şi nu poate constata - fãrã a înfrânge competenţa Curţii Constituţionale - dacã art. 123 alin. (5) din Constituţia României se referã exclusiv la actele administrative ale autoritãţilor administraţiei publice locale sau, dimpotrivã, permite prefectului sã atace în justiţie şi alte categorii de acte juridice emise de aceste autoritãţi publice". "Interpretarea art. 123 alin. (5) din Constituţia României este de competenţa exclusivã a Curţii Constituţionale".
"În opinia instanţei <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 contravine art. 123 alin. (5) din Constituţia României, în mãsura în care textul constituţional menţionat ar permite prefectului sã atace în faţa instanţei de contencios administrativ nu numai actele administrative emise de consiliul judeţean, de consiliul local sau de primar, dar şi alte categorii de acte juridice emise de aceste autoritãţi publice locale".
Într-o opinie separatã, exprimatã asupra problemelor în discuţie, se aratã cã "operaţiunea de aplicare a unei dispoziţii legale, inclusiv a unei norme constituţionale, presupune în mod necesar şi obligatoriu interpretarea normei în discuţie de cãtre judecãtorul cauzei, care, atunci când îşi expune opinia cu privire la o excepţie de neconstituţionalitate, urmeazã sã facã atât o interpretare a normei legale, cât şi a normei constituţionale. Interpretarea literalã a dispoziţiilor art. 123 alin. (5) din Constituţie, în sensul cã prefectul poate ataca toate actele juridice ale administraţiei publice locale, este nesatisfãcãtoare. Singura interpretare corectã este interpretarea teleologicã, din care rezultã fãrã echivoc cã, în condiţiile în care textul precizat reglementeazã la nivel de principiu constituţional controlul de tutelã administrativã, între art. 123 alin. (5) din Legea fundamentalã şi <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 nu existã nicio contradicţie. A accepta punctul de vedere contrar ar însemna, fãrã îndoialã, a admite ingerinţa puterii executive în sfera actelor juridice reglementate de dreptul privat".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Din redactarea dispoziţiilor art. 123 alin. (5) din Constituţie, care fac referire la competenţa materialã a instanţei de "contencios administrativ" în faţa cãreia prefectul poate ataca un act considerat nelegal, dar şi din cuprinsul <>art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care conţine definiţia "contenciosului administrativ", rezultã, dincolo de orice îndoialã, cã, atâta timp cât un act al autoritãţii publice se încadreazã în categoria actelor administrative, acesta poate fi atacat în faţa instanţelor de contencios administrativ, inclusiv de cãtre prefect. Orice alt act va putea fi cenzurat de cãtre instanţele cu competenţã teritorialã sau materialã conform regimului juridic aplicabil acelui act, iar aprecierea cu privire la caracterul administrativ sau nu al unui act al autoritãţii publice locale aparţine instanţei sesizate, care este obligatã sã îşi verifice competenţa generalã, atât materialã, cât şi teritorialã. Se mai aratã cã este exclusã intervenţia prefectului, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, în activitatea autoritãţilor administraţiei locale prin posibilitatea de a ataca în instanţã alte acte decât cele administrative, o altã interpretare fiind de naturã a reprezenta o intervenţie a puterii executive prin eludarea principiului constituţional al autonomiei locale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului sunt constituţionale, acestea reprezentând, potrivit <>Deciziei nr. 436/2007 a Curţii Constituţionale, o consacrare şi o garanţie a executãrii legilor, şi nu o încãlcare a principiilor constituţionale. Prefectul, în virtutea calitãţii sale de reprezentant al Guvernului pe plan local, are posibilitatea de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele administrative ale autoritãţilor administraţiei publice locale ori judeţene, dacã le considerã nelegale. Aceastã atribuţie se exercitã în baza tutelei administrative, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 314/2005 , "presupune dreptul de control al Guvernului sau al altei autoritãţi a administraţiei statului asupra actelor autoritãţilor locale alese, ce funcţioneazã în virtutea principiului autonomiei locale".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 19 alin. (1) lit. e): "(1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale: (...) e) verificã legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului."
Normele fundamentale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 123 alin. (5), potrivit cãrora "Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considerã actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
În primul rând, se impun unele observaţii cu privire la susţinerea instanţei de judecatã potrivit cãreia interpretarea unui text constituţional este atributul exclusiv al Curţii Constituţionale. Aceastã afirmaţie este privitã de Curte cu unele rezerve. Desigur, atributul interpretãrii Constituţiei, cu efecte erga omnes, revine prioritar instanţei de contencios constituţional, deciziile Curţii fiind, conform art. 147 alin. (4) teza a doua din Legea fundamentalã, general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Din examinarea dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie rezultã cã excepţiile de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele sunt ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial. În cazul în care excepţia este ridicatã din oficiu de instanţã, aceasta are obligaţia, potrivit <>art. 29 alin. (4) teza finalã din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, de a o motiva prin încheierea de sesizare a Curţii. Fãrã îndoialã cã pentru a realiza aceastã obligaţie legalã instanţa procedeazã la interpretarea atât a legilor, cât şi a Constituţiei, pentru cã numai astfel va putea pune în evidenţã motivele pentru care apreciazã cã o anumitã dispoziţie dintr-o lege este sau nu conformã cu dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Aceastã operaţiune reprezintã mijlocul prin care Constituţia şi legea asociazã instanţele judecãtoreşti la controlul constituţionalitãţii legilor. Aşadar, în ceea ce priveşte motivarea prezentei excepţii invocate din oficiu de instanţa de judecatã, Curtea constatã cã aprecierea cu privire la caracterul de act administrativ sau nu al unui act emis sau adoptat de autoritãţile publice locale aparţine instanţei sesizate cu soluţionarea litigiului.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate, potrivit cãreia prevederile <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului contravin, într-o anumitã interpretare, dispoziţiilor art. 123 alin. (5) din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Art. 123 alin. (5) consacrã la nivel constituţional instituţia tutelei administrative pentru supravegherea respectãrii legii de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, ceea ce îi conferã prefectului dreptul sã atace în contencios administrativ un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, atunci când considerã cã actul este ilegal. Curtea observã cã textul constituţional nu impune niciun fel de limite sau condiţionãri, de unde se poate deduce cã, indiferent de domeniul în care se emit sau se adoptã acte administrative de cãtre autoritãţile locale, acestea sunt supuse controlului de legalitate al prefectului şi, pe cale de consecinţã, acţiunilor în contencios administrativ. Dispoziţiile constituţionale ale art. 123 alin. (5) îşi gãsesc concretizarea expresã pe planul legislaţiei infraconstituţionale în art. 3 alin. (1) - Tutela administrativã - din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , adoptatã de Parlament ca lege organicã, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie -, lege cadru în materie, precum şi în <>art. 19 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului -, lege specialã în materie.
Dreptul de tutelã administrativã al prefectului se referã la controlul asupra actelor administrative ale autoritãţilor publice locale, întrucât acestea sunt emise în regim de putere publicã, iar prefectul este, aşa cum prevede <>art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004 , "garantul respectãrii legii şi a ordinii publice la nivel local". Recunoaşterea posibilitãţii prefectului de a ataca în instanţã alte acte decât cele administrative ar conduce la încãlcarea de cãtre acesta a principiului constituţional al autonomiei locale.
Textul art. 123 alin. (5) din Constituţie trebuie raportat şi la dispoziţiile art. 126 alin. (6), care prevãd cã instanţele judecãtoreşti, pe calea contenciosului administrativ, exercitã controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Atât alin. (5) al art. 123, cât şi alin. (6) al art. 126 din Legea fundamentalã consacrã instituţia contenciosului administrativ.
Prin contencios administrativ, astfel cum acesta este definit potrivit prevederilor <>art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , se înţelege "activitatea de soluţionare de cãtre instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre pãrţi este o autoritate publicã, iar conflictul s-a nãscut fie din emiterea sau încheierea, dupã caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
Totodatã, în situaţia în care un act al autoritãţii publice este un act administrativ - aşa cum acesta este definit la <>art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 , el va putea fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ de cãtre prefect, în situaţia în care considerã actul ilegal; în caz contrar, dacã actul este unul de drept civil, drept comercial sau de dreptul muncii, acesta nu va putea fi cenzurat în instanţã pe calea contenciosului administrativ, ci doar în faţa instanţelor cu competenţe în acele materii.
<>Legea nr. 340/2004 constituie o lege specialã privind materia instituţiei prefectului şi, ca atare, dispoziţiile legale care o reglementeazã sunt de strictã interpretare şi aplicare, neputând fi extinse şi la alte acte ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, iar interpretarea dispoziţiilor care instituie tutela administrativã nu poate fi decât restrictivã. În caz contrar, în mãsura în care ar fi extinsã tutela administrativã dincolo de graniţele stabilite de legiuitor, s-ar deschide calea abuzului de putere, prin acceptarea imixtiunii prefectului în acte de drept privat, ceea ce este inadmisibil.
Dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 , care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prevãd una dintre atribuţiile pe care legea le conferã prefectului, şi anume aceea de a "verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului".
Or, prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie dispun în mod clar cã actul considerat ilegal de cãtre prefect poate fi atacat de cãtre acesta "în faţa instanţei de contencios administrativ"; mai mult, actul atacat este suspendat de drept.
Curtea constatã, aşadar, cã interpretarea instanţei de judecatã, expusã în motivarea excepţiei invocate din oficiu, este una literalã extensivã, îndepãrtându-se de la normele şi principiile generale care guverneazã, pe de o parte, instituţia contenciosului administrativ şi, pe de altã parte, instituţia tutelei administrative.
În fine, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 [în numerotarea anterioarã republicãrii legii, acest text fiind cuprins la art. 24 alin. (1) lit. f)] au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, iar din jurisprudenţa constituţionalã în materie rezultã cã, la examinarea conformitãţii acestor prevederi cu normele fundamentale, competenţele prefectului au fost întotdeauna analizate prin raportare la actele administrative ale autoritãţilor publice locale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicatã, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.994/108/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
