Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.349 din 13 octombrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.349 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 16 decembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Constantin Barbu şi Vasile Barbu în Dosarul nr. 1.695/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã, care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.502D/2010 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.503D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Ioana Floarea Beniog şi Constantin Dumitru Bengeanu în Dosarul nr. 3.504/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
    Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.503D/2010 la Dosarul nr. 4.502D/2010, care a fost primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, ca devenitã inadmisibilã.

                                CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
    Prin încheierile nr. 167 şi nr. 169 din 19 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.695/90/2010 şi nr. 3.504/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Constantin Barbu şi Vasile Barbu şi, respectiv, de Ioana Floarea Beniog şi Constantin Dumitru Bengeanu în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de obligare a statului român la plata de despãgubiri în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 221/2009.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã principiul neretroactivitãţii legii civile, întrucât se aplicã inclusiv în situaţiile în care existã o hotãrâre pronunţatã în primã instanţã care, deşi nu este definitivã, este legalã şi temeinicã raportat la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Ţinând cont de faptul cã din momentul introducerii cererii de chemare în judecatã, sub imperiul legii în forma iniţialã, se nãştea un drept la despãgubiri neplafonate, susţin cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii este aplicabilã pe tot parcursul procesului, astfel cã dispoziţiile legale aplicabile speţei sunt cele ale Legii nr. 221/2009 nemodificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010. Autorii excepţiei aratã cã se încalcã şi principiul egalitãţii în drepturi, creându-se situaţii juridice discriminatorii pentru persoanele care au obţinut hotãrâri definitive. Criticã, totodatã, şi modalitatea prin care a fost modificatã Legea nr. 221/2009, prin intermediul unei ordonanţe de urgenţã, în condiţiile în care nota de fundamentare preciza cã pânã la acel moment nu existau hotãrâri irevocabile în aceastã materie, aşadar, nemotivând urgenţa reglementãrii, şi având în vedere cã ordonanţele de urgenţã nu pot afecta drepturi şi libertãţi fundamentale. Susţin cã se nesocoteşte dreptul la un proces echitabil, întrucât, prin introducerea unor plafoane derizorii ce se aplicã inclusiv procedurilor judiciare în curs, se îngrãdeşte libertatea de apreciere a judecãtorului. În fine, în opinia autorilor excepţiei, limitarea despãgubirilor poate fi privitã ca o realã expropriere în ceea ce priveşte foştii deţinuţi care deja au obţinut despãgubiri echitabile, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, speranţa legitimã fiind privitã ca un bun.
    Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate necontravenind niciuneia dintre prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorii acesteia.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                              CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având urmãtorul conţinut:
    - Art. I pct. 1: "Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
    1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    «a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
    1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
    2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
    3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
    - Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
    În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 privind statul român, art. 4 care statueazã cu privire la unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, enumerând criteriile nediscriminãrii, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 care consacrã principiul egalitãţii în drepturi, art. 115 alin. (4) şi (6) care reglementeazã condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţã. Invocã, de asemenea, şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminãrii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, cu motivãri similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale.
    Astfel, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, constatând cã acestea instituie o inechitate, fãrã o motivare temeinicã, obiectivã şi raţionalã. Curtea a reţinut cã "Tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se considerã îndreptãţiţi la despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politicã, în funcţie de momentul în care hotãrârea pronunţatã de instanţã privind dreptul la despãgubiri rãmâne definitivã, afecteazã drepturile persoanelor care nu deţineau o hotãrâre definitivã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010".
    Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat cã "prevederile legale criticate încalcã şi principiul neretroactivitãţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã se aplicã inclusiv situaţiilor în care existã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nedefinitivã, poate fi legalã şi temeinicã prin raportare la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecatã, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, s-a nãscut un drept la acţiune pentru a solicita despãgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedurã pentru a se invoca principiul aplicãrii sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziţii de drept material, astfel cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii de chemare în judecatã este aplicabilã pe tot parcursul procesului".
    Pe de altã parte, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 "înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afecteazã un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetãţenilor, consfinţit în prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)".
    În final, Curtea a conchis cã "nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie»".
    Având în vedere soluţia de admitere pronunţatã prin decizia menţionatã şi dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", şi ţinând cont, în acelaşi timp, de faptul cã aceasta este ulterioarã sesizãrii Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii, Curtea urmeazã sã respingã prezenta excepţie de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                                DECIDE:

    Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Constantin Barbu şi Vasile Barbu în Dosarul nr. 1.695/90/2010 şi, respectiv, Ioana Floarea Beniog şi Constantin Dumitru Bengeanu şi în Dosarul nr. 3.504/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.

                              PREŞEDINTELE
                         CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                             AUGUSTIN ZEGREAN

                           Magistrat-asistent,
                          Valentina Bãrbãţeanu

                              -----------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice