Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.348 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 915 din 22 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Satu Mare - Secţia civilã în Dosarul sãu nr. 10.438/83/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.460D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, apreciind cã îşi menţin valabilitatea cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 623 din 3 octombrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.438/83/2010, Tribunalul Satu Mare - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã de instanţã din oficiu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date referitoare la limitarea exercitãrii dreptului unei anumite persoane la libera circulaţie în strãinãtate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa care a ridicat-o din oficiu susţine, în esenţã, cã prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 sunt neconstituţionale, întrucât impunerea condiţiei ca întregul proces având ca obiect restrângerea dreptului la liberã circulaţie a cetãţenilor români în strãinãtate sã se desfãşoare pe o perioadã de maximum 5 zile încalcã dreptul la apãrare, ţinând cont de faptul cã trebuie îndeplinite şi o serie de demersuri cu caracter administrativ şi organizatoric. Or, accesul la justiţie şi exercitarea concretã a dreptului la apãrare trebuie sã aibã un caracter efectiv, fiind necesar un interval de timp suficient pentru desfãşurarea procesului, astfel încât garanţiile procesuale şi procedurale sã nu devinã derizorii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 206/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 17 noiembrie 2010, având în prezent urmãtoarea redactare: "În cazul prevãzut la alin. (2), instanţa se pronunţã, prin hotãrâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitãrii autoritãţilor competente şi comunicã hotãrârea pãrţilor, Direcţiei Generale de Paşapoarte, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontierã, precum şi serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, competent sã elibereze paşaportul simplu persoanei împotriva cãreia a fost dispusã mãsura."
Alineatul (2) la care face referire textul de lege criticat prevede cã, în situaţia restrângerii exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate cu privire la persoana a cãrei prezenţã pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfãşoarã sau ar urma sã o desfãşoare, ar aduce atingere gravã intereselor României sau, dupã caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat, mãsura se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apãrãrii, ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfãşoarã sau urmeazã sã o desfãşoare în strãinãtate, de cãtre tribunalul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureşti.
Curtea observã cã modificarea ulterioarã a textului de lege criticat constã în abrogarea din cuprinsul acestuia a cazului prevãzut la alin. (1) al aceluiaşi articol, care se referea la persoanele returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat. Întrucât, din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu se aflã în situaţia descrisã, şi având în vedere cã soluţia de principiu cuprinsã în textul de lege criticat nu este esenţial diferitã faţã de cea anterioarã, devine aplicabilã Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, potrivit cãreia, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
În opinia instanţei care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 - Libertatea individualã, art. 24 - Dreptul la apãrare şi art. 25 - Libera circulaţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege ce formeazã obiect al excepţiei de faţã, în varianta anterioarã modificãrii, dar care, aşa cum s-a arãtat, cuprinde dispoziţii similare celor actuale. Astfel, prin Decizia nr. 623 din 3 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a reţinut cã, în cauzele privind restrângerea exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate a cetãţenilor români, faptul cã termenele prevãzute sunt foarte scurte nu are semnificaţia unei limitãri a accesului liber la justiţie, iar aceastã reglementare specialã, derogatorie de la dreptul comun, se circumscrie domeniului normelor procedurale, a cãror reglementare, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Mãsura care se poate dispune, prin intermediul acestui text de lege, faţã de anumite persoane, mai precis faţã de acei cetãţeni români a cãror prezenţã pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfãşoarã sau ar urma sã o desfãşoare, ar aduce atingere gravã intereselor României sau, dupã caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat, reprezintã într-adevãr o restrângere a exercitãrii dreptului la liberã circulaţie. Prin Decizia nr. 901 din 5 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat cã mãsura dispusã în baza textului de lege criticat se circumscrie însã situaţiilor expres şi limitativ prevãzute în art. 53 din Constituţie, respectiv apãrarea securitãţii naţionale şi a ordinii publice, având în vedere cã problema controlului migraţiei ilegale din România prezintã interes atât pe plan intern, cât şi extern. În condiţiile nevoii întreţinerii unor bune relaţii internaţionale, mãsura apare, de asemenea, ca necesarã într-o societate democraticã. Totodatã, Curtea reţine cã restrângerea libertãţii de circulaţie este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o. Astfel, mãsura vizeazã exclusiv teritoriul unui anumit stat, persoana fiind liberã sã cãlãtoreascã, fãrã niciun fel de restricţii, în oricare alt stat, desigur, în mãsura în care îndeplineşte condiţiile cerute de lege în acest scop. Prin urmare, nu aduce atingere însãşi existenţei libertãţii. De asemenea, perioada pentru care aceastã restrângere acţioneazã este strict determinatã, fiind limitatã la cel mult 3 ani, potrivit art. 38 din Legea nr. 248/2005. În fine, Curtea constatã cã mãsura nu este de naturã sã fie aplicatã în mod discriminatoriu, instanţa de judecatã fiind cea care va aprecia dacã se impune o asemenea mãsurã, în funcţie de criterii obiective, iar nu pe considerente arbitrarii.
Curtea reţine, totodatã, cã nu este întemeiatã nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 23 din Constituţie. Prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 nu pun în discuţie libertatea individualã a persoanei, având exclusiv caracter procedural. De altfel, între libertatea individualã şi libertatea de a circula nu existã o relaţie biunivocã, întrucât privarea de libertate implicã, în mod necesar, şi limitarea dreptului la liberã circulaţie, reciproca nefiind însã adevãratã, în sensul cã restrângerea libertãţii consacrate la art. 25 din Constituţie nu presupune şi pierderea sau restrângerea libertãţii individuale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Satu Mare - Secţia civilã în Dosarul sãu nr. 10.438/83/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
