Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihail-Emanuel Iosub în Dosarul nr. 2.029/245/2010 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.173D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicitã, în realitate, modificarea dispoziţiilor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.029/245/2010, Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Mihail-Emanuel Iosub cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 262 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât nu asigurã "audierea inculpatului dupã ce procurorul a pus în mişcare acţiunea penalã prin rechizitoriu". În acest sens, aratã cã, în cazul sãu, dupã 8 luni de zile de la prezentarea materialului de urmãrire penalã, procurorul a dat rechizitoriu prin care a pus în mişcare acţiunea penalã şi a dispus trimiterea în judecatã, fãrã a proceda la o nouã chemare a învinuitului în vederea înştiinţãrii despre soluţia datã în dosar, încãlcându-se astfel principiul contradictorialitãţii şi dreptul la un proces echitabil. În sprijinul acestor susţineri, citeazã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat cã "este [...] necesar ca rezolvarea cauzei sã se facã dupã chemarea învinuitului şi dupã înştiinţarea sa despre punerea în mişcare a acţiunii penale, în prezenţa apãrãtorului sãu, care, alãturi de cel în cauzã, poate determina sau influenţa pronunţarea altei soluţii de naturã sã excludã trimiterea în instanţã a dosarului" (Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999).
Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 262 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Dacã procurorul constatã cã au fost respectate dispoziţiile legale care garanteazã aflarea adevãrului, cã urmãrirea penalã este completã, existând probele necesare şi legal administrate, procedeazã, dupã caz, astfel:
1. când din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de învinuit sau de inculpat şi cã acesta rãspunde penal:
a) dacã acţiunea penalã nu a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã;
b) dacã acţiunea penalã a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecatã;
2. dã ordonanţã prin care:
a) claseazã, scoate de sub urmãrire sau înceteazã urmãrirea penalã potrivit dispoziţiilor art. 11.
Dacã procurorul dispune scoaterea de sub urmãrire penalã în temeiul art. 10 lit. b1), face aplicarea art. 181 alin. 3 din Codul penal;
b) suspendã urmãrirea penalã, atunci când constatã existenţa unei cauze de suspendare a urmãririi."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 262 din Codul de procedurã penalã, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a prevederilor de lege criticate de cãtre procurorul care a întocmit rechizitoriul în cazul sãu. Or, asemenea aspecte nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihail-Emanuel Iosub în Dosarul nr. 2.029/245/2010 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
