Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.341 din 19 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 811 din 3 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marques Santo Ana-Maria în Dosarul nr. 499/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 499/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marques Santo Ana-Maria.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât îl lipseşte pe debitor de posibilitatea de a obţine examinarea încheierii civile prin care s-a admis cererea creditorului de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti, de cãtre o instanţã superioarã în grad celei care a pronunţat-o. Astfel, în situaţia în care aceastã încheiere nu poate fi supusã niciunei cãi de atac, debitorul este în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul la apãrare şi de a beneficia de principiul dublului grad de jurisdicţie, în sensul de a verifica legalitatea şi temeinicia încheierii pronunţate de respectiva instanţã judecãtoreascã. În consecinţã, debitorul este pus într-o situaţie inferioarã faţã de creditor, care are la dispoziţie exerciţiul controlului judiciar, fiindu-i garantat dublul grad de jurisdicţie. Se aratã în acest sens cã "libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile procedurii de judecatã nu este absolutã, limitele libertãţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cazuri de obligativitatea respectãrii normelor şi principiilor privind drepturile şi libertãţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte".
Tribunalul Arad - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris în cazurile prevãzute de lege nu este supusã niciunei cãi de atac."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, şi la art. 14 privind interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii aceloraşi dispoziţii din Codul de procedurã civilã, în raport cu aceleaşi critici de principiu. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, şi <>Decizia nr. 247 din 9 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Faptul cã încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris în cazurile prevãzute de lege nu este supusã niciunei cãi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentalã, "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", acest text constituţional lãsând la latitudinea legiuitorului reglementarea cãilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmã sã excepteze de la exercitarea lor, atunci când considerã cã se impune, anumite hotãrâri judecãtoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.
De altfel, reglementarea actualã din Codul de procedurã civilã permite pãrţii sã introducã contestaţia la executare, ceea ce oferã celor interesaţi sau vãtãmaţi, dupã ce executarea silitã a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulã executorie dat fãrã îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul cã exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea de tergiversare a executãrii silite, prin exercitarea abuzivã a unei atari cãi de atac, şi sã realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la critica privind încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marques Santo Ana-Maria în Dosarul nr. 499/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
