Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.341 din 13 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 12 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioana Foia în Dosarul nr. 935/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.092D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.201D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Nicolai Rotaru în Dosarul nr. 977/39/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.092D/2010 şi nr. 4.201D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.201D/2010 la Dosarul nr. 4.092D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 935/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Ioana Foia cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale în care competenţa de judecatã în primã instanţã, determinatã de calitatea inculpatului, aparţine curţii de apel.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 977/39/2009, Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Nicolai Rotaru cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale în care competenţa de judecatã în primã instanţã, determinatã de calitatea inculpatului, aparţine curţii de apel.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, înfãptuirea justiţiei şi folosirea cãilor de atac, întrucât creeazã o diferenţã de tratament juridic între inculpaţii acuzaţi de sãvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, prin privarea de o cale de atac, respectiv cea a apelului, fãrã nicio justificare rezonabilã şi acceptabilã într-o societate democraticã. Totodatã, competenţa dupã calitatea persoanelor reprezintã o excepţie care în cazul avocaţilor, notarilor publici şi executorilor judecãtoreşti nu se justificã, aceste profesii fiind discriminate şi defavorizate în raport cu orice altã profesie liberalã - arhitecţi, medici - precum şi în raport cu alte profesii juridice, respectiv consilier juridic.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã deoarece textul de lege criticat nu încalcã prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 79/2007 pentru modificarea art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 2 aprilie 2007, având urmãtorul cuprins:
"Curtea de Apel:
1. judecã în primã instanţã: [...] b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţioneazã pe lângã aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 privind interzicerea discriminãrii din Protocolul nr. 12 la convenţia sus-menţionatã şi ale art. 26 referitoare la interzicerea discriminãrii din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 566 din 3 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 28 iunie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând cã stabilirea competenţelor instanţelor judecãtoreşti constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar acesta poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional.
Astfel, Curtea a constatat cã o atare soluţie legislativã nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie câtã vreme accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea pãrţilor de a se adresa instanţei de judecatã şi de a declara recurs împotriva hotãrârii instanţei de fond, exercitarea dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime nefiind îngrãditã prin stabilirea unei singure cãi de atac (recursul). În acest sens, Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa cã accesul la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. Faptul cã nu se poate folosi în cauzã calea de atac a apelului nu afecteazã drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispoziţiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care prevãd cã recursul, în acest caz, nu se limiteazã la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedurã penalã, iar instanţa este obligatã sã examineze întreaga cauzã sub toate aspectele.
Totodatã, Curtea a reţinut cã soluţia legislativã criticatã nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de cãtre curţile de apel. Totodatã, este asigurat dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În sfârşit, Curtea a mai reţinut cã prevederile criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, iar situaţia juridicã a anumitor categorii de persoane (în speţã avocaţii) justificã aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfãptuiri a justiţiei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa cã art. 16 din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi motive, dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere nici prevederilor art. 129 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioana Foia în Dosarul nr. 935/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori şi de Nicolai Rotaru în Dosarul nr. 977/39/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
