Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.340 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 248^1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 852 din 9 decembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Anica Câmpan şi Emilia Roman în Dosarul nr. 5.381/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.381/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Anica Câmpan şi Emilia Roman într-o cauzã penalã având ca obiect sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece condiţioneazã încadrarea juridicã a faptei de un prejudiciu eventual, care urmeazã a fi stabilit de instanţa de judecatã ulterior actului de sesizare a instanţei, iar prin aceasta norma de incriminare nu satisface exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate.
Tribunalul Cluj - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate din Codul penal sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 şi ale art. 248^1 din Codul penal, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 146 - Consecinţe deosebit de grave: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 248^1 - Abuzul în serviciu în formã calificatã: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii pedepselor şi art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare a legii organice. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la principiul legalitãţii pedepselor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii art. 248^1 din Codul penal, raportate la prevederile art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie şi la ale art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin <>Decizia nr. 255/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã textul art. 248^1 din Codul penal oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia i se adreseazã sã înţeleagã care sunt faptele incriminate de legiuitor.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 343/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 146 din Codul penal, raportate la prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie şi la cele ale art. 6 din Convenţie. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat frecvent şi constant cã, "într-o societate democraticã în sensul Convenţiei, dreptul la o bunã administrare a justiţiei ocupã un loc atât de important încât o interpretare restrictivã a articolului 6 paragraful 1, referitor la dreptul la un proces echitabil, nu ar corespunde scopului şi obiectului acestei dispoziţii" (cazul Delcourt împotriva Belgiei, 1970). Pe de altã parte, însã, nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia cã aplicarea cerinţei "procesului echitabil" ar trebui sã excedeze necesitãţii asigurãrii garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
Totodatã, Curtea a reţinut cã, având în vedere cã în speţã nu existã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie, privind prezumţia de nevinovãţie, care prevede cã: "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Anica Câmpan şi Emilia Roman în Dosarul nr. 5.381/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 octombrie 2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
