Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.339 din 19 octombrie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.339 din 19 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 755 din 12 noiembrie 2010

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Cristina Toma - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom Distribuţie Gaze" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.539/200/2010 al Judecãtoriei Buzãu - Secţia civilã.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.539/200/2010, Judecãtoria Buzãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom Distribuţie Gaze" - S.R.L. într-o cauzã civilã având ca obiect o cerere de suspendare provizorie a executãrii silite.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã, prin condiţionarea suspendãrii executãrii silite de plata unei cauţiuni, se reduce actul de justiţie la îndeplinirea acestei condiţii. Considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 129 din Constituţie, întrucât judecata se face fãrã citarea pãrţilor, împiedicând creditorul sã îşi facã apãrãrile necesare şi permiţând debitorului sã tergiverseze executarea silitã. Aratã cã se încalcã şi prevederile art. 24 din Legea fundamentalã, deoarece hotãrârea instanţei nu este supusã niciunei cãi de atac. Apreciazã cã textul de lege criticat contravine principiului efectivitãţii juridice dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale. Aratã cã dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie sunt de generalã aplicaţie, inclusiv Parlamentului, ce este obligat sã respecte Constituţia şi legile organice.
    Judecãtoria Buzãu - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu urmãtorul cuprins: "În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac. De asemenea, autorul invocã şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    Curtea constatã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 404 din 24 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2009. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la folosirea cãilor de atac, deoarece, pe de-o parte, legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice, iar pe de altã parte, prevederile constituţionale nu garanteazã folosirea tuturor cãilor de atac. De asemenea, Curtea a reţinut cã specificul procedurii care presupune urgenţa este un motiv suficient pentru a justifica lipsa oricãrei cãi de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executãrii silite. Curtea nu poate trece peste aspectul esenţial al reglementãrii, şi anume "suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã". Aşadar, competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executãrii silite aparţine ope legis instanţei (completului stabilit sã soluţioneze pricina), în timp ce preşedintele instanţei, care îndeplineşte o funcţie administrativã, nu are decât competenţa suspendãrii provizorii a executãrii, pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii, motivat de faptul cã în situaţia admiterii cererii de suspendare ar trebui practic întoarsã executarea silitã.
    Considerentele expuse demonstreazã şi conformitatea textului criticat în raport cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie. Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv prin raportare la prevederile art. 129 din Legea fundamentalã.
    Pentru aceleaşi motive, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 1 alin. (5) şi art. 20 din Constituţie şi nici art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 16 din Constituţie, autorul excepţiei nu aratã în ce mod acestea sunt încãlcate de prevederile pretins a fi neconstituţionale, sub acest aspect critica fiind nemotivatã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom Distribuţie Gaze" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.539/200/2010 al Judecãtoriei Buzãu - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2010.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                 Cristina Toma

                                      ----
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice