Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.331 din 11 octombrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^3 alin. 1 si alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.331 din 11 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^3 alin. 1 si alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 874 din 12 decembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^3 alin. 1 şi alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Mândruţ în Dosarul nr. 14.125/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.687D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 11 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 14.125/3/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^3 alin. 1 şi alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Mândruţ într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei decizii penale în care au fost avute în vedere probe obţinute în condiţiile art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, deoarece procurorul certificã pentru autenticitate procesul-verbal, se naşte o probã deosebit de puternicã în sprijinul acuzãrii. Preconstituirea acesteia este însã viciatã de împrejurarea cã autentificarea este atributul unui organ necompetent, procurorul, graţie funcţiei pe care o deţine, fiind doar posesorul unei expertize judiciare, dar nu şi tehnice. Mai mult, în cazul în care nu se procedeazã la înlocuirea informaticã a numãrului real al postului telefonic, procurorul nu are expertiza de a stabili identitatea dintre voce şi persoanã. Apreciazã cã procurorul uzeazã în mod abuziv de aceastã posibilitate, deoarece nu este motivat (nefiind obligat) sã procedeze la acele minime verificãri specifice expertizelor de specialitate, altele decât cele juridice, pentru a stabili adevãrul şi a realiza identitatea dintre realitate şi valoarea informativã a procesului-verbal certificat pentru autenticitate.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^3 alin. 1 şi alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã - Certificarea înregistrãrilor, care au urmãtorul conţinut:
    "Convorbirile sau comunicãrile interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formeazã obiectul cercetãrii sau contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrãtorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de procuror, în care se menţioneazã autorizaţia datã pentru efectuarea acestora, numãrul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legãturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicãrile, numele persoanelor care le-au purtat, dacã sunt cunoscute, data şi ora fiecãrei convorbiri ori comunicãri în parte şi numãrul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.
    Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de cãtre procurorul care efectueazã sau supravegheazã urmãrirea penalã în cauzã. [...]"
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (1) referitoare la libertatea individualã, art. 26 referitoare la Viaţa intimã familialã şi privatã, art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea oamenilor în faţa legii şi la dreptul efectiv al acestora de a se adresa instanţelor judecãtoreşti.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin dispoziţiile legale criticate procurorul a fost împuternicit a certifica pentru autenticitate procesele-verbale care conţin convorbirile sau comunicãrile interceptate şi înregistrate, cu respectarea procedurilor legale, şi care privesc fapta ce formeazã obiectul cercetãrii sau care contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor. În acel proces-verbal se mai menţioneazã autorizaţia datã pentru efectuarea interceptãrilor, numãrul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificarea a legãturilor între care s-au purtat comunicãrile ori convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacã sunt cunoscute, data şi ora fiecãrei convorbiri şi numãrul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.
    Prin urmare, aceste norme privite alãturi de celelalte dispoziţii referitoare la întreaga secţiune V^1 din Codul de procedurã penalã - Interceptãrile şi înregistrãrile audio sau video - conţin suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate, a redãrii integrale a acestora şi, nu în ultimul rând, a posibilitãţii ca mijloacele de probã prevãzute în aceastã secţiune sã poatã fi supuse expertizei la cererea procurorului, a pãrţilor sau din oficiu.
    Totodatã, Curtea mai constatã cã nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 26 şi 28, deoarece înseşi textele invocate oferã legiuitorului libertatea unei astfel de reglementãri, viaţa intimã familialã şi privatã ori secretul corespondenţei nefiind drepturi absolute, ci susceptibile de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societãţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sã fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţãri şi de a supraveghea elementele subversive ce acţioneazã pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democraticã, în vederea asigurãrii securitãţii naţionale, apãrãrii ordinii publice ori prevenirii sãvârşirii de infracţiuni.
    Totodatã, anumite aspecte invocate într-o cauzã ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemã de constituţionalitate, sens în care nu se poate admite însã ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicãrii unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale.
    În plus, textele criticate nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil ori egalitatea în drepturi a cetãţenilor, deoarece se aplicã fãrã nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice, acestea având posibilitatea de a contesta în faţa unui judecãtor autenticitatea înregistrãrilor. Semnificaţia autentificãrii oferite de procuror constã în aceea de a certifica identitatea conţinutului suportului pe care s-a fãcut înregistrarea cu a procesului-verbal de transcriere, iar eventualele nemulţumiri ale pãrţilor interesate privind identitatea persoanelor între care s-au purtat convorbirile telefonice sau a vocii putându-se rezolva prin efectuarea unor expertize de specialitate.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 1 şi alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Mândruţ în Dosarul nr. 14.125/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 octombrie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Afrodita Laura Tutunaru

                                       --------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016