Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.325 din 13 octombrie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.325 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 849 din 8 decembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Sindicatul "Acord" Târgu Mureş, în numele şi pentru membrul de sindicat Nicolae Ţifrea, în Dosarul nr. 2.207.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund autorul excepţiei, reprezentat de preşedintele sãu, domnul Puiu Lucian Ciprian, şi partea Nicolae Ţifrea, personal, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã la dosar au fost transmise, din partea autorului excepţiei, concluzii scrise pentru admiterea excepţiei, iar din partea pãrţii Direcţia Generalã de Asistenţã Socialã şi Protecţie a Copilului Mureş, note scrise în sensul respingerii excepţiei, precum şi cererea de judecare a cauzei în lipsã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã dispoziţiile <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici instituie discriminãri, blocheazã dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi liberul acces la justiţie al funcţionarului public care, pentru apãrarea drepturilor sale bãneşti ce decurg din raportul de serviciu, trebuie, spre deosebire de persoanele care lucreazã în aceeaşi instituţie, dar pe baza unui contract individual de muncã, sã se adreseze instanţei de contencios administrativ, şi nu celei de drept comun, fiind astfel obligat sã se supunã procedurii contenciosului administrativ, care nu asigurã, pentru soluţionarea litigiilor de muncã, celeritatea specificã naturii acestor cauze. Aratã cã drepturile ce constituie obiectul unor astfel de litigii nu decurg, în cazul funcţionarului public, din acte administrative, ci din acte normative, astfel încât sã fie justificatã competenţa instanţei de contencios administrativ în aceastã materie. Mai adaugã cã, faţã de jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, elementele de noutate pe care le relevã în motivarea excepţiei constau în invocarea art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a jurisprudenţei în domeniu a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Partea Nicolae Ţifrea lasã la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 23/2008 .

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.207.1/102/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã.
Excepţia a fost ridicatã de Sindicatul "Acord" Târgu Mureş, în numele şi pentru membrul de sindicat Nicolae Ţifrea, într-o cauzã privind soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost admisã o acţiune privind acordarea unor drepturi salariale constând în sporuri, litigiu în cadrul cãruia instanţa de fond (Tribunalul Mureş) a respins ca neîntemeiatã excepţia necompetenţei materiale invocate de acelaşi autor al excepţiei, în temeiul textului de lege criticat pentru neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile de lege criticate, stabilind competenţa materialã a instanţelor de contencios administrativ pentru judecarea cauzelor ce au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, conduc la discriminarea acestei categorii de salariaţi în raport cu personalul contractual în ceea ce priveşte soluţionarea în fond a litigiilor de muncã (conflicte de drepturi) ivite la nivelul instituţiilor publice angajatoare. Se aratã, în acest sens, cã personalului contractual îi este aplicabilã procedura de soluţionare a litigiilor de muncã, care prezintã anumite particularitãţi guvernate de principiul urgenţei, în timp ce funcţionarul public trebuie sã respecte regulile specifice contenciosului administrativ, cum ar fi procedura prealabilã, obligativitatea timbrãrii acţiunii, acordarea unor termene de judecatã de 30 de zile sau chiar mai mari, sarcina probei ce revine reclamantului-funcţionar public, lipsa urgenţei în administrarea probelor sau hotãrârile în primã instanţã, care nu sunt definitive şi executorii. Toate aceste diferenţe procedurale creeazã o inegalitate de tratament juridic ce nu poate fi justificatã de existenţa unor distincţii obiective şi rezonabile între cele douã categorii de salariaţi ai aceleiaşi instituţii publice, astfel cã textul de lege criticat contrazice, pe de o parte, atât principiul interzicerii discriminãrii, statuat de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi jurisprudenţa în aceastã materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Mai mult, se precizeazã cã, în accepţiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reflectatã în considerentele unor decizii de speţã indicate, "litigiile având ca obiect drepturi de naturã patrimonialã ale funcţionarului public sunt de competenţa instanţei specializate pe litigii de muncã (conflicte de drepturi), iar nu de competenţa instanţelor de contencios administrativ". Aceasta deoarece competenţa materialã funcţionalã (pe atribuţii), determinatã obiectiv dupã natura litigiului ori dupã diferite criterii subsidiare, este întotdeauna absolutã, iar prin norme speciale, de strictã interpretare, <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 reglementeazã, limitativ, competenţa materialã de soluţionare doar cu privire la conflicte de muncã având ca obiect contestarea sancţiunii disciplinare, a ordinului sau dispoziţiei de imputare ori a actului administrativ prin care s-a dispus modificarea, suspendarea ori încetarea raportului de serviciu. Rezultã cã orice alte litigii de muncã sunt de competenţa instanţelor prevãzute de art. 284 alin. (1) din Codul muncii, iar nu a instanţelor de contencios administrativ. În sfârşit, la aceeaşi concluzie ajunge şi doctrina de specialitate în materie, la care autorul excepţiei face referire.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aplicându-i-se regulile specifice contenciosului administrativ, funcţionarul public nu este defavorizat sub aspectul respectãrii principiului celeritãţii şi al termenului rezonabil, de vreme ce <>Legea nr. 554/2004 cuprinde norme care în mod expres prevãd termene stricte de soluţionare a litigiilor în discuţie, dacã acestea nu au putut fi evitate pe cale amiabilã, prin procedura plângerii prealabile.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, sunt constituţionale, indicând în acest sens <>deciziile nr. 23/2008 şi nr. 942/2007, prin care Curtea Constituţionalã a soluţionat excepţii de neconstituţionalitate asemãnãtoare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate pânã la data întocmirii raportului.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, având urmãtoarea redactare: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilitã expres prin lege competenţa altor instanţe."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã prevederile constituţionale ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 -"Accesul liber la justiţie", art. 41 - "Munca şi protecţia socialã a muncii", art. 52 - "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã" şi ale art. 126 - "Instanţele judecãtoreşti".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. De exemplu, prin <>Decizia nr. 23 din 15 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2008, sau prin <>Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007 (asupra <>art. 91^1 în redactarea anterioarã ultimei republicãri a Legii nr. 188/1999 , actualul art. 109), Curtea, pentru motivele acolo arãtate, a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţã, cã <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici transpune în planul legii organice prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Cu referire la criticile privind încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat, cu acelaşi prilej, cã art. 109 din lege nu cuprinde prevederi contrare principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentalã, statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organicã, iar voinţa legiuitorului cu privire la acesta se regãseşte în cuprinsul <>Legii nr. 188/1999 . Totodatã, a mai reţinut cã textul legal criticat, stabilind instanţa competentã sã soluţioneze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, dispune chiar în sensul asigurãrii accesului liber la justiţie, şi nu al blocãrii acestui drept, la fel cum şi art. 52 din Constituţie, invocat, este pe deplin reflectat şi aplicat prin prevederile aceluiaşi text. Dispoziţiile art. 41 şi ale art. 123 din Legea fundamentalã, pretins încãlcate, nu au incidenţã în cauzã.
Curtea constatã cã cele statuate prin deciziile evocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, de vreme ce nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
În ceea ce priveşte aşa-numitele elemente de noutate invocate de autorul excepţiei faţã de cele deja examinate de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate, se observã, pe de o parte, cã instanţa de contencios constituţional a analizat conformitatea prevederilor <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici faţã de exigenţele principiului egalitãţii şi al nediscriminãrii, astfel cum este garantat de art. 16 din Constituţie, iar aceleaşi considerente, mai sus redate, sunt valabile şi în situaţia pretinsei contrarietãţi faţã de dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi faţã de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminãrii. Totodatã, Curtea Constituţionalã observã cã, în cuprinsul motivãrii excepţiei, autorul acesteia face trimiteri la o serie de decizii de speţã ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi la consideraţii extrase din doctrina juridicã de specialitate. Aceste referiri nu pot avea, însã, valoarea unor veritabile argumente care sã motiveze neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci susţin, mai degrabã, demersul autorului excepţiei de a solicita Curţii Constituţionale sã pronunţe o soluţie prin care normele juridice atacate sã fie interpretate spre o corectã şi unitarã aplicare, competenţã ce nu aparţine, însã, Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Sindicatul "Acord" Târgu Mureş, în numele şi pentru membrul de sindicat Nicolae Ţifrea, în Dosarul nr. 2.207.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2009.


PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016