Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.318 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 11 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eugen Valentin Daeanu în Dosarul nr. 49.758/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 49.758/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eugen Valentin Daeanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei considerã cã, în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnã în totul sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul altei judecãţi, suspendarea ar trebui sã fie obligatorie. Situaţia descrisã de acest text legal este, în opinia autorului, o cauzã obiectivã de suspendare a judecãţii, neputându-se concepe fundamentarea unei acţiuni pe un drept a cãrui existenţã nu este sigurã, certã. Scopul judecãţii este aflarea adevãrului, iar acest lucru nu este posibil atâta vreme cât în silogismul judecãţii existã necunoscute.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, textul de lege criticat reglementând un caz de suspendare legalã, facultativã, care lasã la aprecierea judecãtorului luarea mãsurii suspendãrii, împrejurare ce permite exercitarea rolului activ al judecãtorului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut:
"Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii s-a pronunţat în mai multe rânduri, exemplu fiind <>Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004. Cu acel prilej s-a reţinut, în esenţã, cã "suspendarea reprezintã un incident procedural survenit în cursul desfãşurãrii judecãţii şi are ca efect sistarea temporarã a procedurii de judecatã ca urmare a apariţiei unor împrejurãri voite de pãrţi sau independente de voinţa lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã un caz de suspendare facultativã a judecãţii, întrucât permit instanţei sã aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecãţii.
Aşa fiind, în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi, suspendarea vizeazã o chestiune prejudicialã de a cãrei soluţionare ar putea depinde şi hotãrârea ce va fi pronunţatã în cauza dedusã judecãţii.
Curtea constatã cã suspendarea cauzei într-o astfel de ipotezã este de naturã sã preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecãtoreşti ar pronunţa hotãrâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilitãţii raporturilor juridice existente între pãrţi. Pe de altã parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menitã sã-i permitã acestuia sã-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
În consecinţã, Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia textul criticat încalcã dispoziţiile constituţionale care prevãd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apãrare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, este neîntemeiatã, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã constituind garanţia exercitãrii cu bunã-credinţã a drepturilor procesuale de cãtre toate pãrţile implicate în proces."
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eugen Valentin Daeanu în Dosarul nr. 49.758/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
