Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.309 din 2 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, precum si ale art. 969 si art. 1073 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 29 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, precum şi ale art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interamerican Romania Insurance Company" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.947/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 24.947/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, precum şi ale art. 969 şi art. 1073 din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Interamerican Romania Insurance Company" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate "încalcã exigenţele constituţionale privitoare la asigurarea unui proces echitabil", întrucât permit "instanţei de judecatã sã ia mãsuri susceptibile sã fie puse în aplicare cu ajutorul forţei coercitive a statului, fãrã a-i permite, în acelaşi timp, sã analizeze pretenţiile sau apãrãrilor pãrţilor pe fond, precum şi sã administreze probele adecvate cauzei, sã verifice buna-credinţã şi consimţãmântul pãrţilor la încheierea actelor juridice." Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin proces echitabil se înţelege "obligaţia statului, prin lege şi puterea judecãtoreascã, de a nu înlãtura egalitatea în plan procesual a pãrţilor şi de a nu le pune, prin orice instrument, într-o poziţie de inferioritate una faţã de cealaltã." Se mai aratã cã, deşi art. 969 din Codul civil consacrã principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile, iar art. 1073 din acelaşi Cod stabileşte regula privind efectul general al obligaţiilor, textele de lege criticate aduc atingere libertãţii contractuale şi principiului consensualismului, întrucât constrâng agenţii economici la asumarea de obligaţii la care nu au consimţit în mod liber, ceea ce încalcã prevederile constituţionale referitoare la proprietate şi la buna-credinţã. Mai susţine cã <>art. 9 din Legea nr. 136/1995 contravine principiilor libertãţii economice şi al liberei iniţiative, întrucât "asiguratorul ar fi obligat sã plãteascã o sumã asiguratã mult mai mare decât valoarea realã a bunurilor asigurate, cu atât mai mult cu cât consimţãmântul sãu a fost viciat la data încheierii contractului." În consecinţã, autorul excepţiei considerã cã prin textele de lege criticate se încalcã art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 24, 44, 45 şi 135 din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, în esenţã, aratã cã nu sunt încãlcate cerinţele unui proces echitabil, "instanţa de judecatã analizând pretenţiile, respectiv apãrãrile fiecãreia dintre pãrţi pe baza probelor administrate în cauzã", ea fiind obligatã sã cenzureze propunerile de probatorii formulate de pãrţi, partea nemulţumitã având calea de atac a apelului şi a recursului. Cu privire la invocarea încãlcãrii celorlalte dispoziţii din Constituţie, aratã cã autorul excepţiei nu a precizat în mod concret în ce fel textele de lege vin în contradicţie cu acestea.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu îngrãdesc posibilitatea pãrţilor de a se adresa instanţei de judecatã, de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, "aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare." De asemenea, considerã cã aceste dispoziţii nu contravin nici principiului libertãţii comerţului şi nici dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, publicatã în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 61/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 30 iunie 2005, precum şi ale art. 969 şi art. 1073 din Codul civil. Textele de lege criticate prevãd:
- <>Art. 9 din Legea nr. 136/1995 : "Prin contractul de asigurare, contractantul asigurãrii sau asiguratul se obligã sã plãteascã o primã asigurãtorului, iar acesta se obligã ca, la producerea riscului asigurat, sã plãteascã asiguratului, beneficiarului asigurãrii sau terţului pãgubit despãgubirea ori suma asiguratã, denumitã în continuare indemnizaţie, rezultatã din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite.";
- Art. 969 din Codul civil: "Convenţiile legal fãcute au putere de lege între pãrţile contractante.
Ele se pot revoca prin consimţãmântul mutual sau din cauze autorizate de lege.";
- Art. 1073 din Codul civil: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactã a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdãunare."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) - "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (3) - "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", ale art. 24 - "Dreptul la apãrare", ale art. 44 - "Dreptul de proprietate privatã", ale art. 45 - "Libertatea economicã" şi ale art. 135 - "Economia".
În esenţã, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 136/1995 "încalcã exigenţele constituţionale privitoare la asigurarea unui proces echitabil", întrucât permit "instanţei de judecatã sã ia mãsuri susceptibile sã fie puse în aplicare cu ajutorul forţei coercitive a statului, fãrã a-i permite, în acelaşi timp, sã analizeze pretenţiile sau apãrãrile pãrţilor pe fond, precum şi sã administreze probele adecvate cauzei, sã verifice buna-credinţã şi consimţãmântul pãrţilor la încheierea actelor juridice." De asemenea, se susţine cã art. 969 şi art. 1073 din Codul civil încalcã prevederile constituţionale referitoare la proprietate şi la buna-credinţã, întrucât agenţii economici sunt constrânşi la asumarea de obligaţii la care nu au consimţit în mod liber.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Articolul 9 din <>Legea nr. 136/1995 , cuprins în Capitolul II din aceasta - "Contractul de asigurare", Secţiunea 1 - "Încheierea contractului. Drepturi şi obligaţii", prevede cã în cazul producerii riscului asumat, contractantul asigurãrii sau asiguratul se obligã sã plãteascã despãgubirea ori suma asiguratã, aşa cum aceasta rezultã din contractul de asigurare încheiat în condiţiile legii, în limitele şi la termenele convenite. Art. 969 din Codul civil consacrã principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile pacta sunt servanda, iar art. 1073 care face parte din Capitolul VII din acelaşi Cod - "Despre efectele obligaţiilor" stabileşte regula de principiu privind efectul general al obligaţiilor, şi anume dreptul creditorului de a urmãri şi a obţine de la debitor îndeplinirea exactã a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despãgubiri în caz de neexecutare. Or, finalitatea acestui din urmã text din Codul civil constã, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între pãrţi, sub sancţiunea suportãrii unor despãgubiri.
Aşa fiind, Curtea nu poate reţine existenţa vreunei contradicţii între aceste dispoziţii de lege şi, astfel cum susţine autorul excepţiei, "exigenţele constituţionale privitoare la asigurarea unui proces echitabil" sau cele referitoare la proprietate şi la buna-credinţã. De asemenea, nici din cuprinsul <>art. 9 din Legea nr. 136/1995 şi nici din cuprinsul art. 969 sau al art. 1073 din Codul civil nu reiese cã instanţa de judecatã poate lua "mãsuri susceptibile sã fie puse în aplicare cu ajutorul forţei coercitive a statului, fãrã a-i permite, în acelaşi timp, sã analizeze pretenţiile sau apãrãrile pãrţilor pe fond, precum şi sã administreze probele adecvate cauzei, sã verifice buna-credinţã şi consimţãmântul pãrţilor la încheierea actelor juridice." Asemenea susţineri pot rezulta, eventual, din modul de aplicare a prevederilor legale în cauzã. Or, exercitarea controlului asupra activitãţii de aplicare a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sã se pronunţe numai asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege cu privire la care a fost sesizatã, şi nu asupra modului de aplicare a acestora.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, precum şi ale art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interamerican Romania Insurance Company" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.947/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
