Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.307 din 2 decembrie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 si art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 29 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi <>art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din Bucureşti în Dosarul nr. 16.113/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 16.113/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi <>art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din Bucureşti într-o cauzã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate încalcã, în ordinea invocãrii lor, prevederile constituţionale ale art. 16, 21, art. 1 alin. (5), art. 15, 20, 51 şi 53, precum şi <>art. 6 şi 7 din Legea nr. 303/2004 , "tratatele, convenţiile şi actele adiţionale la care România este parte, ratificate prin <>Legea nr. 30/1994 ", Carta socialã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificatã prin <>Legea nr. 74/1999 , "art. 1 şi urm. din Carta drepturilor omului, Recomandarea 21 a Consiliului European." În esenţã, în opinia autorului excepţiei, "datoritã prevederilor textelor <>art. 93, 94, 95, 96, 97, 98, şi 99 din Legea nr. 303/2004 ", justiţiabilii nu se pot îndrepta prin acţiuni pentru daune şi prejudicii împotriva judecãtorilor care, în îndeplinirea atribuţiilor lor, au faţã de aceştia o atitudine ireverenţioasã, le "încalcã cu nonşalanţã şi în mod intenţionat" drepturile referitoare la "precãdere, celeritate, termen rezonabil" şi chiar dreptul la apãrare. De asemenea, textele de lege criticate restrâng "dreptul la acţiune al justiţiabililor şi împiedicã accesul liber la justiţie al acestora, în vederea recuperãrii prejudiciilor materiale şi morale de la judecãtorii sau procurorii ce i-au prejudiciat."
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 94 şi <>art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele de lege criticate sunt cuprinse în Capitolul I, Titlul IV al legii - "Rãspunderea judecãtorilor şi procurorilor" şi dispun cu privire la: rãspunderea civilã, disciplinarã şi penalã a judecãtorilor şi procurorilor, în condiţiile legii; rãspunderea patrimonialã a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, în condiţiile legii; cazurile şi condiţiile în care persoana vãtãmatã are dreptul la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare; termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în situaţiile menţionate.
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate încalcã, în ordinea invocãrii lor, prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) - "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, art. 15 - "Universalitatea", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 50 - "Protecţia persoanelor cu handicap", art. 51 - "Dreptul de petiţionare", art. 52 - "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã" şi art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi". Se mai invocã încãlcarea <>art. 6 şi 7 din Legea nr. 303/2004 , "tratatele, convenţiile şi actele adiţionale la care România este parte, ratificate prin <>Legea nr. 30/1994 ", Carta socialã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificatã prin <>Legea nr. 74/1999 , "art. 1 şi urm. din Carta drepturilor omului, Recomandarea 21 a Consiliului European."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Textele de lege criticate fac parte din Capitolul I al Titlului IV din <>Legea nr. 303/2004 şi stabilesc regulile generale aplicabile în cazul rãspunderii judecãtorilor sau procurorilor. Aceştia rãspund, în condiţiile legii, civil, disciplinar şi penal. De asemenea, statul rãspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, ceea ce nu înlãturã rãspunderea judecãtorilor sau procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau cu gravã neglijenţã. Aşadar, din cuprinsul dispoziţiilor de lege criticate nu rezultã încãlcarea normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
De altfel, Curtea constatã cã principala criticã referitoare la textele de lege vizate de excepţia de neconstituţionalitate priveşte imposibilitatea justiţiabililor de a se îndrepta împotriva judecãtorilor, "în mod direct", "pe cale civilã", pentru repararea prejudiciilor materiale şi morale suferite. Or, sub acest aspect, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 1.052 din 13 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, constatând cã rãspunderea magistraţilor stabilitã în condiţiile legii nu înlãturã rãspunderea acestora pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã, precum şi cã rãspunderea statului nu mai este limitatã doar la erorile judiciare sãvârşite în materie penalã, ci priveşte toate erorile judiciare, indiferent de natura cauzelor în care au fost sãvârşite, lãrgindu-se astfel garanţia constituţionalã a acestei rãspunderi. De asemenea, de exemplu, prin <>Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, Curtea a observat cã problema erorilor judiciare se ridicã în principal sub aspectul reparaţiilor pe care societatea este datoare sã le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma erorilor comise în sistemul judiciar, prevederile constituţionale cuprinse în art. 52 alin. (3) consacrând principiul rãspunderii obiective a statului în asemenea împrejurãri.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, art. 15 - "Universalitatea", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 50 - "Protecţia persoanelor cu handicap", art. 51 - "Dreptul de petiţionare" şi art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi <>art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din Bucureşti în Dosarul nr. 16.113/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
