Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.304 din 2 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si ale alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 109 din 24 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Vasile Kraila şi, din oficiu, de instanţa de judecatã în Dosarul nr. 4.800/197/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizeazã aplicarea legii. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.800/197/2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi ale alin. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Vasile Kraila şi, din oficiu, de instanţa de judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile de lege criticate contravin art. 20 din Constituţie, întrucât prevãd posibilitatea aplicãrii cumulative a amenzii penale şi a închisorii, în timp ce Codul penal stabileşte cã pedepsele principale nu pot fi aplicate cumulativ.
Instanţa de judecatã considerã cã dispoziţiile <>art. 84 alin. 2 din Legea nr. 59/1934 , în conformitate cu care, "când emiterea cecului se datoreşte unui fapt scuzabil, emitentul va fi apãrat de pedeapsã", sunt neconstituţionale, întrucât nu definesc "faptul scuzabil", iar prin aceasta inculpatul nu-şi poate exercita dreptul la apãrare, neputându-se ghida dupã anumite repere pentru a-şi susţine nevinovãţia. În acelaşi sens, inculpatul invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi aratã cã legea nu este suficient de clarã şi lasã loc unei marje de apreciere "care poate depãşi limitele rezonabilului".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 sunt constituţionale. În ce priveşte prevederile art. 84 alin. 2, considerã cã acestea sunt neconstituţionale, deoarece lipsa de claritate şi de uniformitate a textelor legale examinate poate genera interpretãri greşite, de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã atât din considerentele încheierii de sesizare, cât şi din concluziile scrise ale autorului excepţiei, îl constituie prevederile <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având urmãtorul cuprins:
- Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua: "Se va pedepsi cu amendã de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pânã la 1 an, afarã de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsã mai mare, în care caz se aplicã aceastã pedeapsã: [...].
2. Oricine emite un cec fãrã a avea la tras disponibil suficient, sau dupã ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu datã falsã sau cãruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arãtate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 ale art. 1 şi art. 11.
[...] Când emiterea cecului se datoreazã unui fapt scuzabil, emitentul va fi apãrat de pedeapsã."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3, Curtea constatã cã motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
Curtea Constituţionalã a statuat în repetate rânduri cã nu intrã în atribuţiile sale cenzurarea aplicãrii legii de cãtre instanţele judecãtoreşti, controlul judecãtoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului cãilor de atac prevãzute de lege.
În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
În ce priveşte alin. 2 teza a doua din art. 84, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã acest text pe motiv cã legiuitorul nu defineşte faptul scuzabil, astfel "cã inculpatului nu i se garanteazã dreptul la apãrare câtã vreme acest drept este lipsit de conţinut".
Or, asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi ale alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Vasile Kraila şi, din oficiu, de instanţa de judecatã în Dosarul nr. 4.800/197/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect: