Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.302 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 16 din 7 ianuarie 2011
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "DGS Grup Security" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 3.238/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, sens în care aratã cã autorul excepţiei solicitã, în realitate, modificarea textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.238/91/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "DGS Grup Security" - S.R.L. din Focşani într-o cauzã având ca obiect acordarea unor drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate încalcã libertatea comerţului, întrucât obligã angajatorul la plata unor sume de bani, potrivit Contractului colectiv de muncã, sume de care nu dispune.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilã considerã cã textul de lege criticat este neconstituţional, "mai ales în mãsura în care se referã la drepturi stabilite prin acte normative." De asemenea, aratã cã stabilirea prin acte normative a nivelului minim sub care nu pot fi prevãzute drepturile salariale în contractele individuale de muncã reprezintã o încãlcare a libertãţii comerţului şi a liberei iniţiative, o imixtiune a statului în desfãşurarea activitãţilor economice ale societãţilor private. De asemenea, aratã cã art. 11 din Codul muncii este neconstituţional şi în mãsura în care clauzele contractului colectiv de muncã sunt obligatorii pentru societãţile mici, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 236 alin. (2) din Codul muncii, negocierea colectivã nu este obligatorie în situaţia în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi. Or, pentru respectarea principiului libertãţii comerţului, ar trebui sã se distingã între angajatorii care sunt obligaţi la negocierea colectivã şi la încheierea contractelor colective de muncã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "Clauzele contractului individual de muncã nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncã."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la libertatea economicã şi la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege are ca scop protejarea drepturilor salariaţilor în faţa eventualelor abuzuri ale angajatorului. Libertatea economicã nu este un drept absolut, prevederile art. 45 din Constituţie precizând cã exercitarea acestuia se face "în condiţiile legii". În situaţia concretã a textului de lege supus examinãrii, restrângerea libertãţii economice este justificatã tocmai de necesitatea asigurãrii protecţiei drepturilor angajaţilor.
De altfel, dispoziţiile art. 11 din Codul muncii sunt un reflex al prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", dar şi o concretizare a principiului general de drept pacta sunt servanda.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la incapacitatea societãţilor mici şi mijlocii de a face faţã obligaţiilor asumate prin Contractul colectiv de muncã, Curtea constatã cã aceastã problemã nu poate fi supusã analizei instanţei de contencios constituţional. Astfel, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al controlului de constituţionalitate îl pot constitui doar prevederile dintr-o lege sau ordonanţã, dar nu şi prevederile Contractului colectiv de muncã. În acelaşi timp însã Curtea observã cã prevederile art. 11 din Codul muncii nu stabilesc obligaţiile pe care angajatorii şi le pot asuma prin contractul colectiv de muncã, reprezentanţii patronatului având posibilitatea negocierii drepturilor şi a obligaţiilor lor cu prilejul încheierii acestui contract.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "DGS Grup Security" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 3.238/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
IMHO you've got the right anwesr!
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
