Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.294 din 8 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 29 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Florin Creţu în Dosarul nr. 441/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 441/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Florin Creţu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de strãmutare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã textul de lege criticat contravine Legii fundamentale, "deoarece prevede posibilitatea de a se cere strãmutarea cauzei numai în împrejurarea în care, la instanţa care judecã respectiva cauzã, funcţioneazã douã persoane aflate în legãturã de rudenie şi/sau afinitate cu una dintre pãrţi, şi nu, de exemplu, o singurã persoanã."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã şi-a exprimat opinia, în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, instanţa aratã cã motivul de strãmutare privind rudenia nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece dispoziţiile procedurale criticate nu stabilesc discriminãri între mai multe categorii de persoane care s-ar afla în aceeaşi situaţie. Astfel, apreciazã ca fiind excesivã susţinerea autorului excepţiei, cum cã reglementarea criteriului cantitativ care, de altfel, nu reprezintã singurul criteriu stabilit de lege pentru admiterea unei cereri de strãmutare, ar încãlca principiul egalitãţii în faţa legii.
În acest context, legiuitorul a instituit, alãturi de motivul de strãmutare prevãzut de art. 37 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, şi alte dispoziţii care privesc rudenia, cum sunt cele din art. 27 pct. 1, 2, 3 şi 4 din acelaşi cod, garanţii ale imparţialitãţii judecãtorului.
În final, se aratã cã nu este încãlcat nici dreptul constituţional la apãrare sau dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã dispoziţiile art. 37 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora: "Când una din pãrţi are douã rude sau afini pânã la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealaltã parte poate sã cearã strãmutarea pricinii la o altã instanţã de acelaşi grad."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile art. 37 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt criticate din perspectiva contrarietãţii cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) ce consacrã accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã reglementarea criticatã este neconstituţionalã, "deoarece prevede posibilitatea de a se cere strãmutarea cauzei numai în împrejurarea în care, la instanţa care judecã respectiva cauzã, funcţioneazã douã persoane aflate în legãturã de rudenie şi/sau afinitate cu una dintre pãrţi, şi nu, de exemplu, o singurã persoanã."
În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut cã strãmutarea procesului civil reprezintã un incident procedural referitor la instanţa sesizatã cu judecarea pricinii şi are ca finalitate înlãturarea suspiciunilor ce ar putea sã aparã cu privire la independenţa sau imparţialitatea acesteia. Hotãrârea pronunţatã de instanţã cu ocazia soluţionãrii cererii de strãmutare este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecã fondul pricinii, nu se poate susţine cã interesele celor în cauzã ar fi prejudiciate.
Cu atât mai mult, stabilirea în conţinutul normei procedurale criticate a unui criteriu cantitativ referitor la componenţa instanţei care va decide asupra admisibilitãţii cererii de strãmutare nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, aceastã opţiune a legiuitorului conferind un element de garanţie suplimentar cu privire la imparţialitatea actului de justiţie.
Totodatã, Curtea reţine cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional. Or, sub acest aspect, textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu prevederile Legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Florin Creţu în Dosarul nr. 441/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
