Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.293 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 830 din 23 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sorena" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 4.244/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.449D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.272D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvicã Vâlcea şi Ocolul Silvic Cornet în Dosarul nr. 871/198/2010 al Judecãtoriei Brezoi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.272D/2010 la Dosarul nr. 2.449D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi de menţinere a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, invocând Decizia nr. 32 din 18 ianuarie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 mai 2010 şi 30 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.244/118/2010 şi nr. 871/198/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi Judecãtoria Brezoi au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sorena" - S.A. din Constanţa şi de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvicã Vâlcea şi Ocolul Silvic Cornet în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de ordonanţã preşedinţialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Comercialã "Sorena" - S.A. din Constanţa susţine în esenţã cã prevederile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, în mãsura în care, pe calea sumarã a ordonanţei preşedinţiale, permit pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti executorii fãrã ca partea chematã în judecatã sã poatã avea posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apãrare într-un termen rezonabil şi în mod util, cu atât mai mult cu cât aceastã procedurã derogã de la procedura de drept comun.
De asemenea, Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvicã Vâlcea şi Ocolul Silvic Cornet, aratã cã prevederile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece prin instituirea caracterului executoriu este încãlcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, fiind creatã posibilitatea pronunţãrii unei hotãrâri judecãtoreşti fãrã a fi analizat fondul cauzei şi fãrã citarea pãrţilor, ceea ce echivaleazã cu lipsa posibilitãţii acestora de a-şi susţine poziţia cu privire la problemele de fapt şi de drept ale cauzei. Art. 581 nu circumstanţiazã caracterul vremelnic şi executoriu al ordonanţei preşedinţiale şi nici situaţia exercitãrii cãilor de atac împotriva soluţiei pronunţate asupra fondului.
În speţã, prin impunerea sistãrii tãierilor în regim silvic, prin aplicarea prevederilor criticate, se încalcã art. 44 alin. (7) şi art. 136 alin. (2) din Constituţie, întrucât administratorul fondului forestier, proprietate publicã a statului, nu mai poate respecta prevederile obligatorii ale amenajamentului silvic, cu implicaţii asupra protecţiei mediului.
De asemenea, aratã cã mãsurile vremelnice şi urgente reglementate de art. 581 din Codul de procedurã civilã trebuie sã se bazeze pe respectarea dreptului de proprietate, şi nu pe limitarea exercitãrii acestuia, iar ocrotirea proprietãţii private nu se poate face cu nesocotirea dreptului de proprietate al statului.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Judecãtoria Brezoi opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 581: "Instanţa va putea sã ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Cererea de ordonanţã preşedinţialã se va introduce la instanţa competentã sã se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi datã şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când existã judecatã asupra fondului. Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnicã şi executorie. Instanţa va putea hotãrî ca executarea sã se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen.";
- Art. 582: "Ordonanţa este supusã recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacã s-a dat cu citarea pãrţilor, şi de la comunicare, dacã s-a dat fãrã citarea lor.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea pânã la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cãrei cuantum se va stabili de cãtre aceasta.
Recursul se judecã de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţãrii şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.
Împotriva executãrii ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, în Dosarul nr. 2.449D/2010 sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 45 referitor la libertatea economicã şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, precum şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, în susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, în Dosarul nr. 3.272D/2010 sunt invocate dispoziţiile constituţionale art. 16 alin. (2) care prevede cã "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (7) privind dreptul de proprietate, care obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului şi art. 136 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, spre exemplu, Decizia nr. 607 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 12 iulie 2011, Decizia nr. 248 din 17 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 20 aprilie 2011, sau Decizia nr. 9 din 12 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 26 februarie 2010.
Astfel, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a statuat cã reglementãrile criticate instituie o procedurã specialã potrivit cãreia instanţa de judecatã poate dispune, prin ordonanţã preşedinţialã, luarea unor mãsuri cu caracter vremelnic, a cãror urgenţã este justificatã de necesitatea evitãrii prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. De asemenea, prin procedura de urgenţã instituitã de art. 581 din Codul de procedurã civilã, nu numai cã nu se aduce vreo îngrãdire dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivã, se creeazã o posibilitate în plus pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţã preşedinţialã, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri. Totodatã, posibilitatea atacãrii cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestãrii executãrii acesteia, prevãzutã de art. 582 din Codul de procedurã civilã, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectãri a dreptului la apãrare.
În ceea ce priveşte critica referitoare la necircumstanţierea caracterului vremelnic şi executoriu al ordonanţei preşedinţiale şi a situaţiei exercitãrii cãilor de atac împotriva soluţiei pronunţate asupra fondului, Curtea reţine cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", astfel cã legiuitorul, în virtutea art. 61 din Constituţie, este cel abilitat sã reglementeze competenţa şi procedura de judecatã, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizeazã accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare şi folosirea cãilor de atac etc., şi nu instanţa de contencios constituţional.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, nu se poate reţine nici încãlcarea art. 44 alin. (7) şi art. 136 alin. (2) din Constituţie, astfel cum susţine autoarea excepţiei, întrucât luarea unor mãsuri cu caracter vremelnic a cãror urgenţã este justificatã de necesitatea evitãrii prejudicierii unor drepturi sau interese legitime nu este de naturã a împiedica respectarea sarcinilor şi obligaţiilor referitoare la protecţia mediului.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 27, art. 44, art. 45 şi art. 49, în Dosarul nr. 2.449D/2010, Curtea constatã cã autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu motiveazã în ce constã contrarietatea textului criticat cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sorena" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 4.244/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvicã Vâlcea şi Ocolul Silvic Cornet, în Dosarul nr. 871/198/2010 al Judecãtoriei Brezoi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
