Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.288 din 2 decembrie 2008  referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.288 din 2 decembrie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 22 decembrie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Fãnel Trandafir în Dosarul nr. 17.944/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 17.944/63/2007, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Fãnel Trandafir într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect contestarea unui act administrativ-fiscal.
În motivarea excepţiei se aratã cã dupã trecerea termenului de 15 zile de la data afişãrii/publicãrii deciziei de impunere, termen stabilit de textul de lege criticat, se considerã îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 44 alin. (1) teza întâi şi <>art. 45 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, "organul de executare silitã din cadrul A.F.P. putând trece la luarea mãsurilor de executare împotriva contribuabilului". Autorul excepţiei considerã cã aceste mãsuri nu pot fi luate decât dupã comunicarea actului administrativ, "cu atât mai mult cu cât în speţa ce face obiectul Dosarului nr. 17.944/2007 al Tribunalului Dolj este vorba despre reîncadrarea preţului unei tranzacţii imobiliare şi stabilirea printr-o decizie din 30 august 2006 publicatã pe internet a unor obligaţii fiscale suplimentare extrem de ridicate valoric în sarcina contestatorului, decizie despre care acesta nu a avut cunoştinţã pânã la data de 1 iunie 2007 şi nu s-a putut apãra". Altfel, textul de lege criticat îngrãdeşte dreptul contribuabilului de a se adresa justiţiei, drept consacrat de art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, "cãci nu orice persoanã are acces la internet şi nu orice persoanã are posibilitatea de a se deplasa la sediul organului fiscal, dupã un an de la încheierea unei tranzacţii, pentru a vedea dacã s-a publicat vreo decizie de impunere împotriva sa". Se mai susţine cã art. 44 alin. (3) din ordonanţa criticatã acordã drepturi sporite organelor fiscale, care excedeazã celor prevãzute de Codul de procedurã civilã, întrucât Codul "nu conţine posibilitatea pentru instanţã de a considera comunicat un act procedural dacã a fost publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei". În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucât "proprietatea privatã devine lipsitã de orice ocrotire".
Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 este nefondatã. În acest sens, în esenţã, aratã cã "procedura de comunicare a actelor administrativ-fiscale, similarã în mare parte cu procedura de comunicare reglementatã de Codul de procedurã civilã, este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2002 sunt constituţionale. Aceasta, deoarece comunicarea actului administrativ-fiscal prin anunţ se face în ipoteza în care comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalitãţi prevãzute de textul criticat, prevenindu-se astfel "posibilitatea tergiversãrii cauzei din pricina unei permanente lipse de procedurã, determinate de reaua-credinţã a debitorului". De asemenea, considerã cã nu sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 136 alin. (5).
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, în temeiul <>art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.
Art. 44 alin. (3) prevede: "(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, a unui anunţ în care se menţioneazã cã a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevãzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autoritãţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se considerã comunicat în termen de 15 zile de la data afişãrii anunţului." [Art. 35 la care textul face trimitere prevede: "Compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale."]
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) - "Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", alin. (2) - "Nicio lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept" şi alin. (4) - "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", precum şi ale art. 136 alin. (5) - "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei considerã cã <>art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , care prevede cã actul administrativ-fiscal emis pe numele contribuabilului se considerã comunicat în termen de 15 zile de la data afişãrii anunţului privind emiterea acestuia şi pe pagina de internet (a autoritãţii administraţiei publice locale sau a consiliului judeţean) sunt neconstituţionale, întrucât "nu orice persoanã are acces la internet şi nu orice persoanã are posibilitatea de a se deplasa la sediul organului fiscal, dupã un an de la încheierea unei tranzacţii, pentru a vedea dacã s-a publicat vreo decizie de impunere împotriva sa" şi pentru cã "proprietatea privatã devine lipsitã de orice ocrotire".
Analizând aceste susţineri, urmeazã a se constata cã ele sunt neîntemeiate. Art. 44 din ordonanţã, intitulat "Comunicarea actului administrativ fiscal", dispune la alin. (1) cu privire la obligativitatea comunicãrii actului administrativ fiscal contribuabilului cãruia îi este destinat, precum şi împuternicitului în cazul contribuabililor fãrã domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit, sau curatorului în situaţia numirii unui curator fiscal. Alin. (2) al articolului prevede modalitãţile de îndeplinire a acestei obligaţii, astfel: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ-fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului; b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ-fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului; c) prin poştã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. Procedura de comunicare prin publicitate este prevãzutã la alin. (3) al art. 44, criticat ca fiind neconstituţional, şi constã în afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã sau, dupã caz, a autoritãţii administraţiei publice locale, a unui anunţ în care se menţioneazã cã a fost emis actul administrativ-fiscal pe numele contribuabilului. Tot alin. (3) al art. 44 mai prevede cã publicitatea prin internet se face şi "în cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevãzute la art. 35 [...]", adicã actele emise de "compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale", care sunt "competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale".
Aşadar, rezultã cã art. 44 din legea criticatã dispune atât cu privire la obligativitatea comunicãrii actelor administrative fiscale, cât şi, detaliat, la modalitãţile de realizare a acestei obligaţii. Una dintre modalitãţi este şi, numai în cazul actelor administrative emise de organele competente potrivit art. 35 din lege, prin afişarea actelor, concomitent, la sediul organului fiscal emitent, precum "şi pe pagina de internet". În opinia autorului excepţiei, prevederea referitoare la afişarea actului administrativ pe internet este neconstituţionalã, întrucât peste 38% din populaţia ţãrii nu are acces la internet, ceea ce contravine art. 21 din Constituţie. Cu privire la aceasta, Curtea constatã cã, faţã de faptul cã procedura de comunicare a actelor administrativ-fiscale prin afişare pe internet este doar una dintre posibilitãţile de aducere la cunoştinţa contribuabilului a actului emis în sarcina sa, critica privind încãlcarea accesului liber la justiţie nu poate fi reţinutã. De altfel, din actele dosarului rezultã cã, în cauzã, comunicarea actului administrativ-fiscal de impunere nu s-a putut realiza datoritã lipsei de la domiciliu a destinatarului, situaţie în care s-a procedat la comunicarea prin publicitate. Totodatã, susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea accesului liber la justiţie este contrazisã de însãşi existenţa pe rolul Curţii Constituţionale a prezentei cauze cu care a fost sesizatã prin Încheierea din 25 martie 2008, pronunţatã de Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ în Dosarul nr. 17.944/63/2007.
O altã susţinere a autorului excepţiei constã în aceea cã art. 44 alin. (3) din ordonanţa criticatã acordã drepturi sporite organelor fiscale, care excedeazã celor prevãzute de Codul de procedurã civilã, întrucât acesta "nu conţine posibilitatea pentru instanţã de a considera comunicat un act procedural dacã a fost publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei." Şi aceastã criticã urmeazã a fi înlãturatã, întrucât şi Codul de procedurã civilã stabileşte în Cartea II, Titlul II, Capitolul II - "Citaţiile şi comunicarea actelor de procedurã" posibilitatea comunicãrii prin publicitate a citaţiilor şi a actelor de procedurã în situaţii expres reglementate.
Autorul excepţiei mai invocã şi încãlcarea art. 136 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãruia "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice", cu motivarea cã "proprietatea privatã devine lipsitã de orice ocrotire". Cu privire la aceasta, urmeazã a se constata cã, potrivit art. 56 din Constituţie - "Contribuţii financiare", cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Garanţia constituţionalã a respectãrii dreptului de proprietate este prevãzutã de art. 139 din Constituţie, în sensul cã impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat sau ale bugetelor locale se stabilesc numai prin lege. Or, Codul de procedurã fiscalã este o astfel de lege.

Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Fãnel Trandafir în Dosarul nr. 17.944/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016