Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.287 din 29 septembrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.287 din 29 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 16 decembrie 2011
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ion Popescu în Dosarul nr. 9.211/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 28D/2011.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 45D/2011, respectiv nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 şi nr. 724D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 17, 18 şi 20 din Legea nr. 329/2009, respectiv art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicatã de Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc şi Spiridon Oprea, respectiv de Gheorghe Radu, Ioan Roman şi Stelian Haitonic în dosarele nr. 8.500/3/2010, nr. 49.967/3/CA/2009, nr. 28.671/3/2010 şi nr. 2.952/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal se prezintã personal, în Dosarul nr. 45D/2011, domnii Gheorghe Surdescu şi Gheorghe Cornescu, iar în Dosarul nr. 161D/2011, domnul Gheorghe Radu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 45D/2011, nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 şi nr. 724D/2011 la Dosarul nr. 28D/2011.
    Pãrţile prezente, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
    Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 45D/2011, nr. 161D/2011, nr. 587D/2011 şi nr. 724D/2011 la Dosarul nr. 28D/2011, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul celor 3 pãrţi prezente, care solicitã admiterea excepţiei, motivat de faptul cã dispoziţiile legale criticate încalcã dreptul la muncã şi dreptul la pensie.
    Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 şi nr. 379 din 22 martie 2011.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin încheierile din 3 septembrie 2010, 7 şi 12 octombrie 2010, 18 ianuarie 2011 şi 17 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 9.211/3/2010, nr. 8.500/3/2010, nr. 49.967/3/CA/2009, nr. 28.671/3/2010 şi nr. 2.952/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, ale art. 2, 17, 18 şi 20 din Legea nr. 329/2009, respectiv ale art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicatã de Ion Popescu, Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc şi Spiridon Oprea, Gheorghe Radu, Ioan Roman şi Stelian Haitonic în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de suspendare a pensiei sau a actelor administrative de constatare a încetãrii raporturilor de serviciu, dupã caz.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin efectul dispoziţiilor legale criticate, precum şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, s-a creat un tratament juridic discriminatoriu între pensionari pe criteriul averii şi în funcţie de poziţia socialã în stat, respectiv persoanele care deţin un mandat constituţional şi cãrora astfel le este permis cumulul pensie-salariu. Totodatã, discriminarea apare şi între cei care desfãşoarã activitate în unitãţile economice care aparţin de domeniul privat al statului şi cei care desfãşoarã activitate în sfera privatã. Se mai aratã cã existã discriminãri între, pe de o parte, magistraţii pensionari care nu pot cumula pensia cu salariul şi, pe de altã parte, magistraţii care nu s-au pensionat şi, care, în aceste condiţii, pot cumula salariile obţinute.
    Se apreciazã cã pensia constituie un drept câştigat, astfel încât cumulul acesteia cu salariul nu poate fi afectat sub nicio formã. În aceastã ordine de idei, angajaţii care au contribuit cu sume mai mari la sistemul asigurãrilor sociale de stat nu pot fi sancţionaţi tocmai pentru faptul cã au contribuit mai mult la acesta. Totodatã, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunţa la locul de muncã se încalcã şi libertatea fundamentalã de a alege locul de muncã, consacratã de art. 41 din Constituţie.
    Astfel, sunt restrânse dreptul la muncã şi dreptul la pensie, care, de principiu, sunt drepturi independente; de altfel, Constituţia nu prevede posibilitatea limitãrii sau suspendãrii unui drept pentru a beneficia opţional doar de unul dintre aceste drepturi
    Se aratã cã este încãlcat şi dreptul de proprietate privatã asupra sumelor de bani cu titlu de pensie, dispoziţiile criticate cuprinzând mãsuri echivalente confiscãrii. De asemenea, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, efectul unor asemenea mãsuri este reducerea veniturilor acestor persoane, ceea ce afecteazã şi dreptul la un nivel de trai decent.
    În fine, se susţine cã restrângerea exerciţiului dreptului la pensie trebuie sã fie temporarã, şi nu sine die, cum se întâmplã în cazul de faţã; rezultã, aşadar, cã mãsurile criticate sunt lipsite de proporţionalitate şi încalcã art. 53 din Constituţie.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în dosarele nr. 28D/2011, nr. 45D/2011 şi nr. 724D/2011, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 161D/2011, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate sting raporturi juridice nãscute anterior intrãrii lor în vigoare, încãlcându-se astfel art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, implicit, principiul securitãţii raporturilor juridice. Totodatã, se aratã cã este încãlcat şi dreptul la muncã, întrucât accesul pensionarilor pe piaţa muncii este condiţionat de nivelul veniturilor acestora.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în Dosarul nr. 587D/2011, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate limiteazã dreptul la muncã, întrucât persoana care cumuleazã nu îşi mai poate desfãşura activitatea în acelaşi loc de muncã decât dacã opteazã pentru suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii. În consecinţã, apreciazã cã sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la muncã. Instanţa, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimã opinia cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, pe motiv cã s-ar antepronunţa, întrucât obiectul cauzei deduse judecãţii sale îl constituie "înlãturarea unei stãri de discriminare ce ar rezulta din situaţia reclamantului de persoanã pensionatã cu un anumit cuantum al pensiei nete aflate în platã în raport cu persoane aflate într-o situaţie asemãnãtoare însã angajate în sistemul privat, cât şi în funcţie de criteriul «nivelului pensiei nete aflate în platã»".
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Guvernul, în dosarele nr. 28D/2011, nr. 45D/2011, nr. 161D/2011 şi nr. 587D/2011, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodatã, sugereazã cã, în privinţa magistraţilor, ar fi aplicabil art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, în sensul cã aceştia, dupã pensionare, ar putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionalã, indiferent de nivelul acestora.
    Guvernul, în Dosarul nr. 724D/2011, nu a comunicat punctul sãu de vedere.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 2 şi art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au urmãtorul cuprins:
    - Art.2: "Mãsurile instituite de prezenta lege au caracter excepţional şi urmãresc reducerea efectelor crizei economice şi îndeplinirea obligaţiilor ce rezultã din Memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea Europeanã şi România, încheiat la Bucureşti şi Bruxelles la data de 23 iunie 2009, şi din Acordul stand-by încheiat între România şi Fondul Monetar Internaţional.";
    - Art.17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizeazã venituri salariale sau, dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societãţilor naţionale, companiilor naţionale şi societãţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorialã, pot cumula pensia netã cu veniturile astfel realizate, dacã nivelul acesteia nu depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
    (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care: a) la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
    b) dupã data intrãrii în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";
    - Art.18: "(1) Pensionarii prevãzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfãşoarã activitãţi profesionale pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
    (2) Persoanele prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, sã îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii activitãţii şi încetarea raporturilor de muncã, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacã nivelul pensiei nete aflate în platã depãşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.";
    - Art.19: "(1) În situaţia persoanelor care beneficiazã, prin cumul, de pensie/pensii stabilitã/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
    (2) Dacã nivelul pensiilor nete cumulate se situeazã sub nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entitãţilor prevãzute la art. 17 alin. (1).
    (3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în platã a pensiei faţã de cuantumul cãreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
    (4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi persoanelor prevãzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitãrii cumulului.";
    - Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauzã de încetare de drept a raporturilor de muncã stabilite în baza contractului individual de muncã sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";
    - Art. 21: "În cazul în care opţiunea este exprimatã în termenul prevãzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care a fost exprimatã opţiunea pentru continuarea activitãţii.";
    - Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recupereazã de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.";
    - Art. 23: "(1) Angajatorul are obligaţia de a lua mãsurile necesare constatãrii cazurilor prevãzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).
    (2) Încãlcarea de cãtre angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei.
    (3) Constatarea contravenţiei prevãzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevãzute la alin. (2) se realizeazã de cãtre persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncã.";
    - Art. 24: "Contravenţiilor prevãzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
    - Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilitã prin legi speciale."
    Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu. Totodatã, se considerã a fi încãlcate şi prevederile art. 14 privind interzicerea discriminãrii, art. 15 privind derogarea în caz de stare de urgenţã din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţia menţionatã, art. 1 paragraful 2 privind interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţia menţionatã, art. 15 paragraful 1 privind dreptul la muncã din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la muncã din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
    I. Prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea, în raport cu o criticã similarã de neconstituţionalitate, a constatat cã întreg capitolul IV al Legii nr. 329/2009 este constituţional în mãsura în care nu vizeazã persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres în Constituţie. De asemenea, Curtea reţine cã şi-a menţinut aceastã jurisprudenţã şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, Decizia nr. 368 din 22 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, sau Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, cã dispoziţiile art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale.
    Curtea, prin deciziile menţionate, a statuat cã nicio dispoziţie constituţionalã nu împiedicã legiuitorul sã suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea mãsurã sã se aplice în mod egal pentru toţi cetãţenii, iar eventualele diferenţe de tratament sã aibã o raţiune licitã.
    Curtea a constatat cã nivelul pensiei nete pânã la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat (devenit în prezent câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat) respectã condiţiile de obiectivitate (este expres prevãzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justã şi echilibratã) impuse de principiul nediscriminãrii. Totodatã, Curtea a apreciat cã mãsura adoptatã este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de crizã economicã în care se regãseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
    De asemenea, Curtea a mai arãtat cã soluţia legislativã care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemã de resortul contenciosului constituţional.
    Astfel, Curtea a constatat cã dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale în mãsura în care acestea nu se referã la persoanele pentru care durata mandatului este stabilitã expres prin Constituţie. Prin decizia mai sus amintitã, Curtea a arãtat motivele care justificã tratamentul juridic diferenţiat. În acest sens, s-a reţinut cã Legea fundamentalã stabileşte în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupã unele funcţii publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei privind exprimarea opţiunii cu privire la suspendarea plãţii pensiei pe durata exercitãrii funcţiei, în condiţiile art. 18-20 din legea criticatã, este incompatibilã cu dispoziţiile constituţionale arãtate. Aşadar, situaţia obiectiv diferitã în care se gãseşte aceastã categorie de persoane justificã tratamentul juridic diferit, fapt ce nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, care nu trebuie interpretat în sensul instituirii unui tratament uniform, ci al unui tratament egal pentru situaţii identice.
    Curtea a mai reţinut cã, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a stabilit cã angajaţii din mediul public nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã precum cei din mediul privat, întrucât cei care sunt angajaţi în raporturi de muncã în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasãrile şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintã astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncã sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncã încheiat între un angajat şi un angajator.
    În consecinţã, în lipsa afectãrii vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit cã prevederile art. 53 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
    Prin Decizia nr. 379 din 22 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte critica vizând încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii, cã prevederile de lege criticate reglementeazã condiţiile exercitãrii dreptului la muncã şi a dreptului la pensie pentru viitor, într-un context social afectat de criza economicã ce a impus adoptarea unor mãsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicãrii, sã conducã la reducerea efectelor sale şi sã creeze premisele relansãrii economiei naţionale.
    În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale care consacrã obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea constatã cã aceastã obligaţie nu are un conţinut concret, determinat, ci trebuie apreciatã concret, în funcţie de împrejurãrile social-economice în care se manifestã acest rol al statului. Situaţia de crizã şi dezechilibrele economice majore pot afecta, în mod justificat, capacitatea statului de a mai asigura acelaşi standard al nivelului de trai ca cel raportat la un context anterior mai favorabil ori propriu unor alte ţãri. Desigur, întrucât dreptul la un nivel de trai decent este un drept fundamental, afectarea acestuia trebuie sã fie temeinic justificatã, iar statul sã tindã, prin mãsurile adoptate, sã restabileascã cel puţin nivelul atins anterior situaţiei de crizã. În acest sens, Curtea constatã cã ansamblul mãsurilor instituite prin Legea nr. 329/2009 urmãreşte o mai bunã raţionalizare a cheltuielilor publice şi susţinerea mediului de afaceri, mãsuri ce tind la restabilirea echilibrului economic.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    Distinct de cele reţinute în deciziile menţionate, Curtea observã cã însãşi conţinutul normativ al textului art. 17 din lege contrazice critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia discriminarea apare şi între cei care desfãşoarã activitate în unitãţile economice care aparţin de domeniul privat al statului şi cei care desfãşoarã activitate în sfera privatã. Astfel, angajaţii societãţilor comerciale la care capitalul social nu este deţinut integral sau majoritar de stat pot cumula pensia cu salariul indiferent de cuantumul pensiei.
    Curtea reţine, de asemenea, cã existã o evidentã deosebire între situaţia cumulului de funcţii şi cea a cumulului pensiesalariu, pensia având o naturã juridicã diferitã de salariu, prima fiind o compensaţie pentru perioada lucratã, iar cea de-a doua, retribuţia datoratã pentru munca prestatã.
    Totodatã, prestaţiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intrã în sfera de incidenţã a dreptului de proprietate, acest drept putând fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost în platã.
    Curtea constatã cã Guvernul, în punctul sãu de vedere, în mod greşit interpreteazã cã în cazul magistraţilor şi-ar gãsi aplicabilitatea art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în sensul cã aceştia, dupã pensionare, ar putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate din orice activitate profesionalã, indiferent de nivelul acestora. Legea nr. 329/2009 se aplicã tuturor angajaţilor din sfera publicã, cu corectivul adus prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, deci şi magistraţilor. Prin urmare, nu se poate accepta punctul de vedere al Guvernului potrivit cãruia în privinţa magistraţilor ar putea fi admis un cumul între o pensie specialã ce depãşeşte nivelul prevãzut de Legea nr. 329/2009 şi veniturile realizate la un angajator din sfera publicã, întrucât aceastã exceptare ar echivala cu încãlcarea art. 16 din Constituţie.
    Curtea mai reţine cã art. 15 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu este incident în cauzã, textul convenţional neavând nicio legãturã cu cumulul pensiei cu salariul.
    Cele expuse mai sus demonstreazã cã textele legale criticate respectã şi prevederile tratatelor şi actelor internaţionale invocate, aceastã constatare fiind valabilã mutatis mutandis şi cu privire la art. 2 din lege.
    II. Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 353 din 29 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, s-a stabilit cu titlu de principiu cã, "în mod evident, exprimarea opiniei de cãtre instanţã asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu poate avea semnificaţia unei antepronunţãri interzise instanţei de fond de dispoziţiile Codului de procedurã civilã, de vreme ce nu ea este competentã sã soluţioneze excepţia, aceastã prerogativã de a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate aparţinând în exclusivitate Curţii Constituţionale, conform dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie".
    Prin urmare, indiferent de obiectul litigiului dedus judecãţii sale, instanţa judecãtoreascã trebuie sã respecte exigenţele imperative ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în situaţia în care decide sesizarea Curţii Constituţionale, îşi va exprima întotdeauna opinia. O atare atitudine este de esenţa colaborãrii între judecãtorul a quo şi cel a quem. A accepta punctul de vedere al instanţei ar echivala chiar cu limitarea posibilitãţii acesteia de a ridica din oficiu excepţii de neconstituţionalitate pe motiv cã s-ar antepronunţa, ceea ce este inadmisibil. Nesocotirea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 353 din 29 iunie 2005 echivaleazã cu încãlcarea efectelor sale general obligatorii, efecte prevãzute în art. 147 alin. (4) din Constituţie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,


                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 17-25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritãţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicatã de Ion Popescu, de Gheorghe Surdescu, Gheorghe Cornescu, Alic Saiciuc şi Spiridon Oprea, de Ioan Roman şi de Stelian Haitonic în dosarele nr. 9.211/3/2010, nr. 8.500/3/2010, nr. 28.671/3/2010 şi nr. 2.952/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale, precum şi de Gheorghe Radu în Dosarul nr. 49.967/3/CA/2009 al Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Magistrat-asistent-şef,
                                  Benke Karoly

                                   -------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice