Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.284 din 29 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. c), art. 3 si art. 4 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 838 din 25 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Doina Suceveanu în Dosarul nr. 11.668/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.738D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 4.739D/2010, nr. 104D/2011 şi nr. 105D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, respectiv ale Legii nr. 119/2010, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Elena Natalia Pavel, respectiv Peiu Tudoriţa şi Ioana Teofilia Iancu în dosarele nr. 11.670/118/2010, nr. 11.795/118/2010 şi nr. 11.664/118/2010 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã, precum şi în Dosarul nr. 4.753D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, excepţie ridicatã de Maria Manea în Dosarul nr. 4.540/114/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.739D/2010, nr. 4.753D/2010, nr. 104D/2011 şi nr. 105D/2011 la Dosarul nr. 4.738D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.739D/2010, nr. 4.753D/2010, nr. 104D/2011 şi nr. 105D/2011 la Dosarul nr. 4.738D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 25 iunie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 8, 15 şi 29 noiembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 11.668/118/2010, nr. 11.670/118/2010, nr. 4.540/114/2010, nr. 11.795/118/2010 şi nr. 11.664/118/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã şi Tribunalul Buzãu - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, cu cele ale art. 1 lit. c) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, respectiv cu ale Legii nr. 119/2010, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Doina Suceveanu, Elena Natalia Pavel, Maria Manea, Peiu Tudoriţa şi Ioana Teofilia Iancu în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legilor, întrucât o lege nu poate schimba modul de calcul al pensiilor aflate în platã decât cu încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se considerã cã aceleaşi raţiuni care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 873 din 25 iunie 2010 în privinţa pensiilor speciale ale magistraţilor pot fi invocate şi cu privire la personalul auxiliar de specialitate din sistemul justiţiei.
Se aratã cã legiuitorul nu a procedat la o simplã recalculare a pensiei deja stabilite, ci a aplicat un alt act normativ prin efectul cãruia a schimbat natura juridicã a pensiei încasate. Se apreciazã cã pensia aflatã în platã sub aspectul cuantumului sãu reprezintã un drept câştigat, astfel încât reducerea cuantumului acesteia reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate privatã şi a dreptului la un trai decent.
Totodatã, se susţine cã pensia în sine constituie un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel încât reducerea pensiei, fãrã o justificare obiectivã şi rezonabilã, echivaleazã cu încãlcarea dreptului de proprietate privatã. În fine, se mai apreciazã cã sunt încãlcate şi prevederile constituţionale referitoare la dreptul la pensie.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã, în dosarele nr. 4.738D/2010 şi nr. 4.739D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã, recalcularea pensiilor speciale operând numai pentru viitor, cuantumul acestora dobândit pânã la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 119/2010 rãmânând în posesia beneficiarilor. Se aratã cã partea necontributivã a pensiei este doar un beneficiu al legii acordat anumitor categorii profesionale, neputându-se dobândi un drept de proprietate asupra acestei pãrţi a pensiei. Reducerea operatã, chiar dacã este una consistentã, nu afecteazã partea contributivã a pensiei, parte al cãrei cuantum reprezintã o relativã suficienţã raportat la nivelul general al celorlalte pensii aflate în platã în România. În fine, se aratã cã magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã, natura competenţelor specifice, statutul şi importanţa socialã a activitãţii acestor categorii profesionale fiind diferit, astfel încât nu se pot invoca în susţinerea excepţiei considerentele care au stat la baza pronunţãrii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 873 din 25 iunie 2010.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã, în dosarele nr. 104D/2011 şi nr. 105D/2011, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã nu sunt încãlcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile legale criticate neaplicându-se pensiilor deja încasate, ci doar pentru viitor cu privire la partea necontributivã a pensiei de serviciu finanţatã de la bugetul de stat.
Se apreciazã cã pensia de serviciu este un bun în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; deşi mãsura recalculãrii acesteia este o ingerinţã adusã cu privire la acest bun, ea respectã un just echilibru între cerinţele interesului general, reprezentat de angajamentele financiare internaţionale asumate de România, şi imperativele apãrãrii drepturilor fundamentale ale omului, respectiv a dreptului de proprietate şi a dreptului la pensie. Instanţa mai considerã cã mãsura este proporţionalã cu scopul urmãrit, iar în determinarea proporţionalitãţii şi a justului echilibru nu se pot face aprecieri matematice, în funcţie de procentul cu care a fost diminuatã pensia, ci se va avea în vedere substanţa dreptului. Or, eliminarea suplimentului din pensia specialã nu are niciun efect asupra pensiei contributive, ceea ce demonstreazã cã nu a fost afectatã substanţa nici a dreptului de pensie, nici a celui de proprietate.
Tribunalul Buzãu - Secţia civilã, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã, întrucât textele legale criticate nu mai sunt formal în vigoare, epuizându-şi efectele juridice odatã cu transformarea pensiilor speciale în pensii contributive. În acest sens, se mai aratã cã, în momentul de faţã, este aplicabilã numai Legea nr. 263/2010 în privinţa sistemului de pensii publice, aspect subliniat şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010. Pe fond, invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 871 şi 873 din 25 iunie 2010, precum şi Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010.
Guvernul nu a comunicat punctele sale de vedere în dosarele nr. 104D/2011 şi nr. 105D/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi legea în ansamblul sãu. În realitate, din motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorii excepţiei criticã numai dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 3 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010, texte asupra cãrora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã a se pronunţa prin prezenta decizie. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 lit. c): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
[...]
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea;";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2): "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã: [...]
b) într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), dupã caz."
Autorii excepţiei susţin, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 47 cu referire la dreptul la pensie. Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Nu se poate reţine punctul de vedere al Guvernului în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât, chiar dacã operaţiunea de transformare a pensiilor speciale în pensii contributive a fost realizatã, Legea nr. 119/2010 continuã sã producã efecte juridice directe pentru perioada 3 iulie-31 decembrie 2010 şi indirecte/subsecvente pentru perioada de dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Astfel, legea criticatã nu şi-a epuizat efectele juridice, Curtea arãtând, în Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, cã viitoarea Lege nr. 263/2010 nu are caracter novator faţã de cadrul legal consacrat prin Legea nr. 119/2010; aşadar, o eventualã neconstituţionalitate a Legii nr. 119/2010, coroboratã cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor abrogatoare - care, de principiu, au caracter constatator - cuprinse în Legea nr. 263/2010 referitoare la textele legale care vizau pensii de serviciu, are drept rezultat repunerea în platã a pensiei speciale existente anterior Legii nr. 119/2010.
În aceste condiţii, ţinând cont şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie analizatã pe fond.
II. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat, în mod principial, cã textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Având în vedere cã pensiile speciale nu reprezintã un privilegiu, ci au o justificare obiectivã şi raţionalã, Curtea a considerat cã acestea pot fi eliminate doar dacã existã o raţiune, o cauzã suficient de puternicã spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, o atare cauzã o reprezintã necesitatea reformãrii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitãţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de crizã economicã şi financiarã cu care se confruntã statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurãrilor sociale de stat. Astfel, aceastã mãsurã nu poate fi consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, Curtea a observat cã mãsura nu impune o sarcinã excesivã asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cãrora i se adreseazã pentru a nu determina ca una sau alta sã suporte mai mult sau mai puţin mãsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
Curtea a statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Curtea a arãtat, în privinţa pretinsei încãlcãri a art. 47 din Constituţie, cã drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentarã) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în aceastã direcţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De asemenea, Curtea observã cã diferenţele de statut şi importanţa socialã a muncii justificã un tratament juridic diferenţiat al magistraţilor faţã de personalul auxiliar de specialitate, chiar dacã acesta îşi desfãşoarã activitatea în sistemul judiciar, ca auxiliari ai justiţiei. Astfel, nu se poate reţine incidenţa considerentelor care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 873 din 25 iunie 2010 şi în privinţa acestei categorii socioprofesionale.
III. Distinct de cele arãtate mai sus, Curtea mai reţine cã dispoziţiile legale criticate nu împieteazã cu nimic asupra calitãţii de pensionar dobândite în temeiul reglementãrilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, aceastã decizie este o faptã constitutivã a unei situaţii juridice realizatã înainte de o eventualã intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultã cã, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rãmân câştigate pe toatã perioada cuprinsã între emiterea deciziei de pensionare şi momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Dacã prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în platã pe perioada menţionatã, aceasta cu siguranţã ar fi fost retroactivã, încãlcând art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât ar fi desfiinţat o facta praeterita.
Prin urmare, ceea ce se subsumeazã, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calitãţii de pensionar. Însã, cu privire la drepturile rezultate în urma obţinerii calitãţii menţionate, se observã cã acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnã cã actul de pensionare determinã a prioric şi ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în platã. Astfel, prestaţiile de asigurãri sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe mãsura curgerii timpului. Însã cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmeazã unei luni încheiate este mai degrabã un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speţa de faţã, se constituie chiar în dobândirea calitãţii de pensionar şi toate prestaţiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe mãsura trecerii timpului, devin facta praeterita.
Legiuitorul, fie el originar sau derivat, nu poate modifica pentru trecut - crescând sau diminuând - cuantumul pensiilor legal primite şi încasate lunar. Deci, drepturi legal câştigate în sensul Deciziei nr. 120 din 15 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007, sunt cele care sunt deja legal încasate, cu condiţia sã fi fost şi legal stabilite; de asemenea, drept legal câştigat în sensul aceleiaşi decizii este, bineînţeles, şi calitatea de pensionar.
Curtea observã cã pensia de serviciu este compusã, principial, din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurãri sociale, persoana în cauzã şi-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu existã un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susţine cã este un drept viitor câştigat ad aeternam din moment ce este sub condiţie.
Mai mult, Curtea observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi din 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la dobândirea proprietãţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plãţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificatã (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arãtat cã sistemul de securitate socialã este expresia solidaritãţii societãţii în raport cu membrii sãi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamã atunci când a analizat dacã restrângerea adusã implica o sarcinã individualã excesivã. Curtea a mai arãtat cã statele au o marjã largã de apreciere atunci când reglementeazã sistemul de pensii (paragraful 63) şi cã scãderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de naturã sã ştirbeascã esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat sã suporte o scãdere rezonabilã şi proporţionalã (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotãrârii reiese cã o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizãrii unor stãri de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vãrsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţialã a unei pãrţi din pensie nu este o sarcinã individualã excesivã (paragraful 63).
Curtea constatã cã eliminarea pensiilor de serviciu reglementatã de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcinã individualã excesivã, aceastã sarcinã fiind suportatã de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egalã mãsurã (spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, 2005, precitatã). Ajustarea dictatã de principiul contributivitãţii nu numai cã eliminã un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integreazã pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodatã, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusã pensia contributivã (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţã, nu se pune o atare problemã, pensia contributivã nefiind în niciun fel afectatã sau restrânsã.
De asemenea, Curtea observã cã, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în platã nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintã un bun numai în mãsura în care acesta a devenit exigibil."
În fine, Curtea reţine cã dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 3 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010 nu încalcã cu nimic textele constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de naturã tehnicã, legiuitorul fiind îndrituit sã stabileascã atât termenele în interiorul cãrora autoritãţile publice sã ducã la îndeplinire operaţiunea de recalculare a pensiilor, cât şi modalitatea concretã de calcul al noilor pensii prin trimiterea generalã pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizeazã Legea nr. 263/2010.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 3 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Doina Suceveanu, Elena Natalia Pavel, Peiu Tudoriţa şi Ioana Teofilia Iancu în dosarele nr. 11.668/118/2010, nr. 11.670/118/2010, nr. 11.795/118/2010 şi nr. 11.664/118/2010 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã, precum şi de Maria Manea în Dosarul nr. 4.540/114/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
