Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.283 din 29 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. h) si art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 22 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Ion Muşat în Dosarul nr. 11.642/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.694D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 25 iunie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.642/118/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Ion Muşat într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei prin care i s-a stabilit dreptul la o pensie de serviciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã personalul Curţii de Conturi este îndrituit sã obţinã pensie de serviciu, motivat de faptul cã, potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, beneficia de o asemenea pensie în condiţiile prevãzute de lege pentru funcţionarul public parlamentar, care, la rândul sãu, beneficia de pensie de serviciu în cuantumul prevãzut pentru magistraţi. Se aratã cã, pe perioada exercitãrii funcţiei de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi, similar magistratului, persoana este supusã unor interdicţii şi incompatibilitãţi, iar dificultatea funcţiei a şi impus acordarea unor sporuri de risc şi suprasolicitare neuropsihicã pe parcursul exercitãrii acesteia.
Se susţine cã prevederile art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 încalcã principiul neretroactivitãţii legii, întrucât noua lege nu a procedat la o recalculare a drepturilor de pensie stabilite prin legea anterioarã, ci la schimbarea modului de calcul al acesteia, a elementelor esenţiale ale procedurii de stabilire a pensiei. Se aratã cã, la momentul intrãrii în vigoare a Legii nr. 119/2010, s-a produs o încãlcare a dreptului de proprietate privatã a autorului excepţiei, a unui drept câştigat, întrucât acesta era deja proprietar în privinţa cuantumului pensiei aflate în platã. Se mai aratã cã prin scãderea pensiei sale de la 5.680 lei la 1.849 lei s-a adus atingere nivelului sãu de trai, ceea ce constituie o încãlcare a prevederilor constituţionale ale art. 47 (şi nu art. 43 cum greşit menţioneazã autorul excepţiei).
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul neretroactivitãţii legii, întrucât acestea se aplicã de la data intrãrii lor în vigoare, neafectând cuantumul pensiilor dobândite pânã la aceastã datã. Se mai susţine cã autorul excepţiei nu a dobândit un drept de proprietate asupra cuantumului pensiei ce depãşea partea contributivã a acesteia; cuantumul pensiei ce depãşeşte partea contributivã este doar un adaos, un beneficiu acordat pentru anumite categorii profesionale. Se mai apreciazã cã nu existã similitudine de statut juridic între magistraţi şi personalul Curţii de Conturi, întrucât competenţele specifice şi importanţa socialã a activitãţii acestor categorii sunt diferite.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã, întrucât textele legale criticate nu mai sunt formal în vigoare, epuizându-şi efectele juridice odatã cu transformarea pensiilor speciale în pensii contributive. În acest sens, se mai aratã cã, în momentul de faţã, este aplicabilã numai Legea nr. 263/2010 în privinţa sistemului de pensii publice, aspect subliniat şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010.
Avocatul Poporului aratã cã legea criticatã nu aduce nicio atingere pensiei deja încasate, recalcularea pensiilor speciale operând numai pentru viitor. În privinţa pretinsei încãlcãri a prevederilor art. 44 şi art. 47 din Constituţie, se apreciazã cã mãsurile de recalculare a pensiei speciale nu afecteazã partea contributivã a pensiei, ci numai suplimentul suportat de bugetul de stat; în acest sens, este invocatã Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010. În fine, se susţine cã personalul Curţii de Conturi nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã cu magistraţii, între aceste categorii existând diferenţe de statut juridic.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultã cã aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cãrora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã a se pronunţa prin prezenta decizie. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 lit. h): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: [...]
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului."
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Nu se poate reţine punctul de vedere al Guvernului în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât, chiar dacã operaţiunea de transformare a pensiilor speciale în pensii contributive a fost realizatã, Legea nr. 119/2010 continuã sã producã efecte juridice directe pentru perioada 3 iulie-31 decembrie 2010 şi indirecte/subsecvente pentru perioada de dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Astfel, legea criticatã nu şi-a epuizat efectele juridice, Curtea arãtând, în Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, cã viitoarea Lege nr. 263/2010 nu are caracter novator faţã de cadrul legal consacrat prin Legea nr. 119/2010; aşadar, o eventualã neconstituţionalitate a Legii nr. 119/2010, coroboratã cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor abrogatoare - care, de principiu, au caracter constatator - cuprinse în Legea nr. 263/2010 referitoare la textele legale care vizau pensii de serviciu, are drept rezultat repunerea în platã a pensiei speciale existente anterior Legii nr. 119/2010.
În aceste condiţii, ţinând cont şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie analizatã pe fond.
II. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat cã, "potrivit art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009, «Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiazã, la data pensionãrii, de pensie de serviciu, în cuantumul prevãzut de lege pentru magistraţi». Aceastã trimitere la cuantumul pensiei de serviciu a magistraţilor, prevãzutã de Legea nr. 94/1992, este de naturã a indica faptul cã, în temeiul art. 1 şi 12 din lege, atât timp cât pensiile magistraţilor, atât ca naturã, cât şi cuantum, vor intra în sfera de incidenţã a Legii nr. 19/2000, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi. Ad similis, a se vedea, spre exemplu, situaţia auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi, care beneficiazã de pensie de serviciu în cuantumul prevãzut funcţionarilor publici parlamentari".
Curtea a mai arãtat cã ar fi inadmisibil ca, practic, cel asimilat sã beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu al celui la care a fost asimilat, în condiţiile în care acesta din urmã nu mai beneficiazã de acelaşi cuantum sau naturã a pensiei, ci a intrat în sfera sistemului general de pensionare. În situaţia specialã a personalului Curţii de Conturi, Curtea a observat cã eliminarea pensiilor de serviciu ale acestuia cuprinde pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor externi şi ale oricãror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, s-a arãtat cã o atare operaţiune vizeazã întreg personalul Curţii de Conturi cuprins la cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi (art. 46-57 din lege). Or, din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementãrilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional.
Astfel, Curtea, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, a arãtat cã trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie specialã cu personalul la care au fost asimilaţi, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie.
III. Faţã de situaţia constatatã prin decizia menţionatã, Curtea observã faptul cã instanţa constituţionalã, printr-o decizie ulterioarã, şi anume Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat cã eliminarea pensiei de serviciu a judecãtorilor, procurorilor şi judecãtorilor, respectiv magistraţilorasistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţionalã, întrucât încalcã principiul independenţei justiţiei, prevãzut de art. 124 din Constituţie. Curtea a stabilit cã "statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organicã şi care cuprinde o serie de incompatibilitãţi şi interdicţii, precum şi responsabilitãţile şi riscurile pe care le implicã exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentã a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevãzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã".
IV. În aceste condiţii, în prezenta cauzã, Curtea va analiza dacã personalul Curţii de Conturi urmeazã sã beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacã statutul lor reclamã un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu.
În primul rând, Curtea observã cã noţiunea de "personal al Curţii de Conturi" a fost analizatã explicit de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010; astfel, în redactarea Legii nr. 94/1992, reprezintã personal al Curţii de Conturi atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional, deşi consilierii de conturi au atât o altã reglementare constituţionalã şi legalã, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi.
În al doilea rând, prin decizia menţionatã, în privinţa pensiei de serviciu, Curtea Constituţionalã nu avea competenţa de a face nicio deosebire în cadrul personalului Curţii de Conturi atât timp cât personalul la care se asimila în final regimul lor juridic - magistraţii - înceta sã mai beneficieze de pensie de serviciu.
În al treilea rând, Curtea observã cã, dupã adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, din punct de vedere constituţional, se deschide posibilitatea de a aprecia dacã existã o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmã sau unele dintre acestea la încasarea unei pensii speciale similar magistraţilor.
În al patrulea rând, Curtea reţine cã analiza sa urmeazã sã ţinã cont de faptul cã autorul excepţiei a exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi.
Pornind de la aceste aspecte, Curtea constatã cã, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea.
Astfel, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, soluţia legislativã criticatã nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Având în vedere cã pensiile speciale nu reprezintã un privilegiu, ci au o justificare obiectivã şi raţionalã, Curtea a considerat cã acestea pot fi eliminate doar dacã existã o raţiune, o cauzã suficient de puternicã spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, aceastã raţiune este reprezentatã de necesitatea reformãrii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitãţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de crizã economicã şi financiarã cu care se confruntã statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurãrilor sociale de stat. Astfel, eliminarea pensiilor speciale nu poate fi consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, Curtea a observat cã mãsura criticatã nu impune o sarcinã excesivã asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cãrora i se adreseazã pentru a nu determina ca una sau alta sã suporte mai mult ori mai puţin mãsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
Curtea a mai statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Curtea a arãtat în privinţa pretinsei încãlcãri a art. 47 din Constituţie cã drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentarã) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în aceastã direcţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia pronunţatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
V. Distinct de cele reţinute de Curte în decizia menţionatã, se observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la dobândirea proprietãţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plãţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificatã (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arãtat cã sistemul de securitate socialã este expresia solidaritãţii societãţii în raport cu membrii sãi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamã atunci când a analizat dacã restrângerea adusã implica o sarcinã individualã excesivã. Curtea a mai arãtat cã statele au o marjã largã de apreciere atunci când reglementeazã sistemul de pensii (paragraful 63) şi cã scãderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de naturã sã ştirbeascã esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat sã suporte o scãdere rezonabilã şi proporţionalã (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotãrârii reiese cã o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizãrii unor stãri de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vãrsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţialã a unei pãrţi din pensie nu este o sarcinã individualã excesivã (paragraful 63).
Şi în România se constatã cã eliminarea pensiilor de serviciu nu a reprezentat o sarcinã individualã excesivã, aceastã sarcinã fiind suportatã de cvasimajoritatea personalului care beneficia de astfel de pensii în egalã mãsurã. Ajustarea dictatã de principiul contributivitãţii nu numai cã eliminã un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi, dar îi integreazã pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodatã, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusã pensia contributivã (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţã, nu se pune o atare problemã, pensia contributivã nefiind în niciun fel afectatã sau restrânsã.
În fine, Curtea reţine cã dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 3 din Legea nr. 119/2010 nu încalcã cu nimic textele constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de naturã tehnicã, legiuitorul fiind îndrituit sã stabileascã modalitatea concretã de calcul a noilor pensii prin trimiterea generalã pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizeazã Legea nr. 263/2010.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Ion Muşat în Dosarul nr. 11.642/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
