Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.283 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 24 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alina Manuela Popa în Dosarul nr. 01377/285/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 273 din 10 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 01377/285/2010, Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alina Manuela Popa în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 129, art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 53 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (2), art. 1 alin. (3) şi art. 131, precum şi ale art. 13 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece încheierea prin care judecãtorul admite plângerea împotriva actului procurorului de netrimitere în judecatã şi reţine cauza spre soluţionare nu poate fi atacatã decât odatã cu fondul.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
"Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, <>Deciziei nr. 439 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, şi <>Deciziei nr. 148 din 21 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã, în ceea ce priveşte critica referitoare la necesitatea introducerii cãii de atac a apelului împotriva hotãrârii judecãtorului pronunţate potrivit dispoziţiilor alin. 8 lit. a) şi b) din acest text de lege, asemenea solicitãri nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
În plus, criticile formulate vizeazã extinderea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã şi la alte situaţii neprevãzute de acestea. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii."
De asemenea, Curtea a constatat cã textul legal criticat este în deplinã concordanţã cu art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Prin dispoziţiile legale criticate s-a prevãzut posibilitatea atacãrii rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, pe calea sesizãrii instanţei de judecatã cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Fiind vorba despre dispoziţiile de procedurã judiciarã pe care legiuitorul are competenţa sã le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicatã în cauzã nu ar putea fi admisã decât în cazul în care aceste dispoziţii ar contraveni normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã.
Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi este nefondatã, deoarece nu implicã un tratament juridic diferenţiat faţã de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
Stabilirea unei singure cãi de atac împotriva hotãrârii pronunţate de instanţã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) din acelaşi articol nu poate fi caracterizatã ca o discriminare în raport cu pãrţile din alte categorii de procese, tocmai pentru cã situaţiile juridice sunt diferite, iar pe de altã parte, Constituţia nu prevede obligativitatea reglementãrii în toate cazurile a douã cãi de atac.
În sfârşit, stabilirea de cãtre legiuitor, prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, a regulii potrivit cãreia sunt susceptibile de recurs numai hotãrârile instanţei pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, iar nu şi hotãrârea pronunţatã în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Aceasta întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond care a reţinut cauza pentru judecatã în primã instanţã, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãditã dreptul de acces liber la justiţie.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alina Manuela Popa în Dosarul nr. 01377/285/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
