Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.282 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 738 din 4 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de George Alexandru Pleşca în Dosarul nr. 13.644/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.644/118/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de George Alexandru Pleşca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept şi art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însãşi, deoarece orice persoanã ar trebui sã fie liberã a consuma substanţe stupefiante ori psihotrope în condiţiile în care nu afecteazã drepturile şi libertãţile altora.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece incriminarea faptei de deţinere de droguri pentru consum propriu reprezintã o ingerinţã justificatã de încãlcarea ordinii publice.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 522/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 4: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpãrarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 334 din 28 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 143/2000, statuând cã prin dispoziţiile <>Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri s-a reglementat circulaţia drogurilor de risc sub control naţional, în considerarea faptului cã acestea sunt substanţe periculoase pentru viaţa şi sãnãtatea oamenilor. În cadrul <>cap. II din Legea nr. 143/2000 "Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional", art. 4 stabileşte operaţiunile, exercitate fãrã drept, ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendã, atunci când aceasta are ca obiect droguri de risc pentru consum propriu, şi cu închisoare de la 2 la 5 ani, atunci când are ca obiect droguri de mare risc.
Stabilirea în acest mod a cuprinsului normei de incriminare nu este de naturã sã aducã atingere prevederilor art. 26 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãşi, dacã nu încalcã drepturile şi libertãţile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri". Astfel, viaţa intimã, familialã şi privatã este protejatã de lege în condiţiile în care se manifestã în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara sa. Dreptul de a dispune de propria persoanã, nefiind un drept absolut, poate fi exercitat numai cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice şi a bunelor moravuri.
În acest sens, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale stabileşte prin art. 8 pct. 2 cã dreptul la respectarea vieţii private poate face obiectul unor restricţii dacã sunt prevãzute de lege şi dacã constituie mãsuri necesare într-o societate democraticã pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, bunãstarea economicã a ţãrii, apãrarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sãnãtãţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertãţilor altora.
Dispoziţiile <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate, întrucât incriminarea deţinerii de droguri pentru consumul propriu este prevãzutã de lege, reprezentând o mãsurã necesarã într-o societate democraticã pentru protejarea sãnãtãţii sau a moralei, fiind un mijloc de prevenire a unor fapte penale, de naturã sã punã în pericol siguranţa publicã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de George Alexandru Pleşca în Dosarul nr. 13.644/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
