Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.269 din 25 noiembrie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea   Legii nr. 202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, precum si pentru stabilirea unor masuri de reorganizare institutionala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.269 din 25 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, precum si pentru stabilirea unor masuri de reorganizare institutionala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 871 din 23 decembrie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea <>Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncã, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri de reorganizare instituţionalã, excepţie ridicatã de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncã în Dosarul nr. 3.774/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde partea Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse, prin consilier juridic Florentina Manea, cu delegaţie depusã la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea prezentã a depus la dosarul cauzei note prin care solicitã şi argumenteazã soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului pãrţii Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse, care susţine, pe scurt, argumentele expuse în notele scrise depuse anterior la dosar, menţinând solicitarea cu privire la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, pe parcursul derulãrii procesului în faţa instanţei de judecatã, reclamantul-autor al excepţiei a depus o cerere de renunţare la judecatã, de care instanţa a luat act, dar a dispus repunerea pe rol a cauzei şi trimiterea acesteia Curţii Constituţionale, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate anterior ridicate. În consecinţã, apreciazã cã instanţa de contencios constituţional a fost nelegal sesizatã, impunându-se respingerea ca inadmisibilã a excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.774/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea <>Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncã, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri de reorganizare instituţionalã.
Excepţia a fost ridicatã de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncã într-o acţiune de contencios administrativ prin care a fost solicitã constatarea nulitãţii ordonanţei de urgenţã criticate, precum şi a unor acte administrative subsecvente, excepţia de neconstituţionalitate invocatã fãcând parte integrantã a contestaţiei.
În motivarea excepţiei autorul acesteia aratã, în esenţã, cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 nu îndeplineşte cele trei condiţii care justificã, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, adoptarea unui astfel de act normativ, motivele invocate în preambulul sãu drept situaţii extraordinare reprezentând, în realitate, "fapte cu caracter extraordinar", pentru a cãror reglementare era suficientã emiterea unei hotãrâri de Guvern. În plus, se susţine cã reglementãrile actului normativ criticat afecteazã o instituţie fundamentalã a statului român, în speţã Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncã, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. Se mai adaugã cã, prin conţinutul sãu, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 a instituit o serie de paralelisme, reglementãri ale acesteia fiind deja cuprinse în conţinutul unor hotãrâri de Guvern. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecã, se aratã cã art. II din ordonanţã încalcã dreptul de a alege locul de muncã, prevãzut de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentalã, şi "se ignorã dreptul la informare şi de consultare a reprezentanţilor salariaţilor din cele douã direcţii ale Ministerului Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse şi ale Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncã, prevãzute în art. 41 alin. (2) din Constituţie în sintagma «alte situaţii specifice stabilite prin lege»". De asemenea, sunt nesocotite dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi (5) din acelaşi act fundamental şi prin aceea cã art. II alin. (4) din ordonanţã garanteazã drepturile salariale ale personalului "numai pânã la reorganizare, modificând astfel condiţiile esenţiale ale unui raport de muncã, înlocuindu-se principiul consensualismului şi al bunei-credinţe, al stabilitãţii cu cel al unor impuneri unilaterale, sub condiţii".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece excepţia de neconstituţionalitate constituie, în realitate, obiectul principal al acţiunii judiciare introduse la instanţa de contencios administrativ, ceea ce contravine prevederilor <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . În subsidiar, susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 a fost adoptatã cu respectarea condiţiilor prevãzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. În plus, se precizeazã cã autorii excepţiei criticã, în realitate, conţinutul textelor legale în contextul propriilor dorinţe şi interpretãri, apreciindu-se totodatã cã nici nu sunt corelate cu alte dispoziţii legale în vigoare, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 212 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea <>Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncã, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri de reorganizare instituţionalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2007, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 271/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 4 octombrie 2007.
Autorul excepţiei considerã cã actul normativ criticat contravine, în ordinea invocãrii lor, prevederilor art. 115 alin. (1), (4) şi (6) din Constituţie, în sensul cã acesta a adus atingere drepturilor şi libertãţilor fundamentale prevãzute de art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la valorile supreme ale statului român şi principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectãrii legilor, art. 15 - Universalitatea, art. 31 - Dreptul la informaţie, art. 41 alin. (1), (2) şi (5) - Munca şi protecţia socialã a muncii, art. 51 alin. (1) şi (4) - Dreptul la petiţionare, art. 61 alin. (1) care proclamã Parlamentul ca organ reprezentativ al poporului român şi unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organicã a regimului general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã şi de art. 108 alin. (2) şi (3) privind emiterea hotãrârilor şi ordonanţelor Guvernului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul excepţiei cuprinde douã aspecte, primul referindu-se la nerespectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, privind condiţiile cumulative care justificã şi pe care, totodatã, trebuie sã le îndeplineascã o ordonanţã de Guvern adoptatã în regim de urgenţã, ceea ce constituie critica de neconstituţionalitate extrinsecã pe care Curtea urmeazã sã o analizeze cu prioritate. În acest sens, autorul excepţiei susţine cã situaţia extraordinarã, astfel cum e motivatã în preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 , nu constituie în realitate o justificare suficientã pentru adoptarea actului normativ criticat, situaţiile reglementate cu acest prilej fiind deja cuprinse în normele unor acte normative deja existente. Mai mult, pentru reglementarea "faptelor cu caracter extraordinar", la care se face referire în preambulul ordonanţei, era suficientã emiterea unei hotãrâri de Guvern.
Faţã de aceste critici, Curtea constatã cã legiuitorul delegat invocã, în preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 , drept situaţie extraordinarã a cãrei reglementare nu poate fi amânatã, necesitatea "aducerii la îndeplinire a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor mãsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, care stipuleazã cã, în termen de 15 zile de la data intrãrii sale în vigoare, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale vor supune Guvernului spre adoptare proiectele de acte normative pentru reglementarea mãsurilor privind înfiinţarea, reorganizarea, organizarea şi funcţionarea lor, context în care Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse se va reorganiza". Ca atare, se aratã în continuare, se impune adoptarea, în regim de urgenţã, a acestui act normativ "prin care se reglementeazã preluarea de cãtre Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã a atribuţiilor ministerului în domeniul protecţiei cetãţenilor români care lucreazã în strãinãtate, în contextul aderãrii la Uniunea Europeanã şi al colaborãrii Agenţiei cu serviciile publice de ocupare din cadrul Serviciului European de Ocupare a Forţei de Muncã (EURES)". Se invocã totodatã maxima operativitate în întreprinderile tuturor mãsurilor administrative necesare în vederea asigurãrii şi protejãrii drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor români care lucreazã în strãinãtate, astfel încât drepturile acestei categorii de persoane sã nu fie afectate de modificãrile instituţionale ce au loc, în considerarea faptului cã toate aceste elemente vizeazã interesul public şi constituie situaţii extraordinare, a cãror reglementare nu poate fi amânatã.
Vãzând acestea, Curtea constatã cã actul normativ criticat este constituţional, sub aspectul respectãrii condiţiilor prevãzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã, respectiv existenţa unei situaţii extraordinare, a cãrei reglementare nu poate fi amânatã şi motivarea urgenţei în cuprinsul sãu. Potrivit art. 102 alin. (1) din Constituţie, Guvernul exercitã conducerea generalã a administraţiei publice, astfel cã reorganizarea unor instituţii aflate în subordinea unui minister intrã în atribuţiile sale legale. Pentru buna funcţionare a puterii executive, sub toate componentele sale, cum sunt structurile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, este justificatã adoptarea în regim de urgenţã a unui act normativ cum este <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea <>Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncã, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri de reorganizare instituţionalã, având în vedere, totodatã, şi respectarea termenului de 15 zile prevãzut de <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor mãsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.
Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la un aşa-zis paralelism creat odatã cu adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 , Curtea observã cã acestea nu sunt de naturã a determina declararea ca fiind neconstituţional a unui act normativ sau a unui text de lege. Corelarea legislaţiei specifice unui anumit domeniu, în vigoare la un moment dat, precum şi respectarea normelor de tehnicã legislativã odatã cu adoptarea unui act normativ nu constituie aspecte ce se supun controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã.
Al doilea aspect al criticii priveşte neconstituţionalitatea intrinsecã a reglementãrilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 , raportatã la prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15, 31, art. 41 alin. (1), (2) şi (5), art. 51 alin. (1) şi (4), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. p), art. 108 alin. (2) şi (3) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie.
În ce priveşte invocarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentalã, autorul excepţiei pretinde încãlcarea acestuia din prisma nerespectãrii prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã; or, aşa cum s-a arãtat deja, nerespectarea unei legi nu poate fi consideratã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, deoarece aceasta trebuie sã vizeze, evident, încãlcarea unor norme fundamentale sau convenţionale, şi nu a unor dispoziţii legale.
Referitor la nerespectarea prevederilor art. 15, art. 51 alin. (1) şi (4), art. 61 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, Curtea constatã cã autorul nu motiveazã pretinsa neconformitate dintre aceste texte şi reglementãrile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 , astfel cã aceste susţineri nu pot fi reţinute.
Curtea observã cã autorul excepţiei invocã în acelaşi timp atât prevederile art. 108 alin. (2) şi (3), referitoare la hotãrâri şi ordonanţe, ca acte ale Guvernului, cât şi ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) din Constituţie, referitoare la delegarea legislativã, ceea ce denotã o confuzie între cele douã categorii de acte normative pe care Guvernul le poate emite potrivit delegãrii legislative, reglementate de art. 115 din Constituţie, respectiv între ordonanţa pe care Guvernul o poate adopta în baza unei legi speciale de abilitare, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, conform alin. (1) al art. 115, şi ordonanţa de urgenţã, care nu face obiectul unei legi de abilitare, supunându-se condiţiilor prevãzute de art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã, deoarece nici Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã şi nici Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncã nu fac parte din categoria instituţiilor fundamentale ale statului, în sensul textului constituţional indicat, acestea fiind instituţii publice aflate în structura aparatului de lucru a unui minister.
În sfârşit, autorul excepţiei mai pretinde cã prevederile <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 , în general, şi ale art. II alin. (4), în special, contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din Constituţie, privind munca şi protecţia socialã a muncii, deoarece acestea afecteazã "dreptul de a alege locul de muncã" şi "dreptul la informare şi de consultare ale reprezentanţilor salariaţilor din cele douã direcţii ale Ministerului Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse şi ale Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncã".
Or, dispoziţiile art. II din ordonanţa criticatã conţin norme referitoare la preluarea personalului încadrat în Direcţia protecţia drepturilor cetãţenilor români care lucreazã în strãinãtate şi la Direcţia evidenţã şi monitorizare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse de cãtre Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã, la trecerea Oficiului Migraţiei Forţei de Muncã în subordinea aceleiaşi agenţii, în cadrul unor mãsuri de reorganizare ce trebuie aduse la îndeplinire în 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a ordonanţei criticate. Alin. (4) al art. II prevede cã pânã la reorganizarea structurilor de mai sus, preluate de Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã, drepturile salariale ale acestora se menţin. Or, Curtea constatã cã aceste prevederi nu conţin norme de naturã sã aducã atingere dreptului la muncã şi protecţiei sociale, consacrate de art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din Constituţie, şi nici dreptului la informaţie, garantat de art. 31 din aceasta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea <>Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncã, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri de reorganizare instituţionalã, excepţie ridicatã de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncã în Dosarul nr. 3.774/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016