Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.264 din 8 octombrie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 30 alin. 3 din Codul familiei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.264 din 8 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 30 alin. 3 din Codul familiei

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 12 noiembrie 2009


Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Mihai Dermengi în Dosarul nr. 104/233/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 104/233/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Mihai Dermengi într-o acţiune de partaj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Considerã cã acestea ar fi trebuit sã cuprindã precizãri şi criterii de evaluare, respectiv indicaţii precise asupra normelor aplicabile situaţiei de fapt a cauzei în care autorul are calitatea de parte. Susţine cã lipsa de precizie şi claritate a dispoziţiilor legale atacate afecteazã însãşi substanţa dreptului dedus judecãţii, aducând o atingere gravã dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi dreptului la viaţa de familie, ocrotit de art. 26 alin. (1) din Legea fundamentalã, raportat la art. 8 din Convenţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci instituie prezumţia relativã de comunitate de bunuri, care poate fi rãsturnatã prin orice mijloc de probã de cãtre soţul care pretinde cã ar fi avut o contribuţie exclusivã la dobândirea unui bun în timpul cãsãtoriei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.122/2007 şi nr. 308/2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având urmãtorul conţinut:
- Art. 2: "Relaţiile de familie se bazeazã pe prietenie şi afecţiune reciprocã între membrii ei, care sunt datori sã-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.";
- Art. 30 alin. 3: "Calitatea de bun comun nu trebuie sã fie doveditã."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 26 referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 51 privind dreptul de petiţionare. Totodatã invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 122 din 3 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, a analizat critici identice cu referire la prevederile art. 2 din Codul familiei, reţinând cã acestea sunt neîntemeiate, de vreme ce reglementeazã cadrul legal unor noţiuni esenţialmente de ordin social şi moral, pentru a defini relaţiile de familie.
Faţã de susţinerile autorului excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice, Curtea constatã cã aceeaşi instanţã europeanã a statuat, de exemplu prin hotãrârea pronunţatã în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii.
Totodatã, cu privire la prevederile <>art. 30 din Codul familiei, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 184 din 26 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, reţinând cã acestea reglementeazã regimul comunitãţii de bunuri a soţilor, ca o consecinţã fireascã a relaţiilor personale izvorâte din cãsãtorie şi ca o mãsurã legalã de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soţilor. Totodatã, prin dispoziţiile alin. (3) al art. 30 din Codul familiei se instituie prezumţia relativã de comunitate a bunurilor soţilor, însã aceasta poate fi rãsturnatã de cãtre partea care pretinde cã bunul respectiv este propriu al unuia dintre soţi. De asemenea, Curtea a reţinut cã bunurile comune pot fi împãrţite atât în timpul cãsãtoriei, la cererea oricãruia dintre soţi, prin hotãrâre judecãtoreascã, cât şi la desfacerea cãsãtoriei prin divorţ, cazuri în care instanţa de judecatã va stabili întinderea drepturilor fiecãruia dintre soţi privind bunurile comune, ţinând seama de participarea fiecãrui soţ prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea şi conservarea bunurilor comune.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut cã dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat cã dispoziţiile criticate din Codul familiei nu contravin prevederilor referitoare la proprietatea privatã din Constituţie şi din actele internaţionale invocate.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând temeiuri care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au incidenţã în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Mihai Dermengi în Dosarul nr. 104/233/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 octombrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent
Mihaela Ionescu
__________

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016