Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.250 din 25 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 12, art. 13, art. 14, art. 15 si art. 16 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, precum si a dispozitiilor art. 23 si art. 24 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 871 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), <>art. 12, 13, 14, 15 şi 16 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 şi 24 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie invocatã de Dorinel Mihai Mucea, Radu Mihai Donciu şi Stamen Stantchev în Dosarul nr. 2.753/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde Radu Mihai Donciu, asistat de doamna avocat Ana-Maria Mihãlcescu, precum şi reprezentantul autorului excepţiei Dorinel Mihai Mucea, domnul avocat Cezar Bivolaru, lipsind Stamen Stantchev, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, domnul avocat Cezar Bivolaru invocã existenţa unui viciu de procedurã cu autorul excepţiei Stamen Stantchev, învederând cã acesta are domiciliul în Austria şi cã nu a fost citat la acest domiciliu.
Apãrãtorul autorului excepţiei Radu Mihai Donciu lasã la aprecierea Curţii incidentul procedural invocat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, observând cã citaţiile comunicate la termenul de judecatã anterior lui Stamen Stantchev la domiciliile din România, respectiv din Austria, au fost returnate la dosar, precum şi faptul cã, în considerarea acestei situaţii, pentru acest termen de judecatã s-a procedat la citarea acestui autor al excepţiei prin afişare la uşa Curţii Constituţionale, constatã cã procedura de citare este legal îndeplinitã şi acordã cuvântul pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Având cuvântul pentru autorul excepţiei Dorinel Mihai Mucea, domnul avocat Cezar Bivolaru solicitã admiterea excepţiei aşa cum a fost formulatã, susţinând, pe larg, motivele expuse în faţa instanţei de judecatã. Depune la dosar concluzii scrise în sensul celor arãtate.
Pentru autorul excepţiei Radu Mihai Donciu, doamna avocat Ana-Maria Mihãlcescu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, cu privire la dispoziţiile <>art. 13, 14 şi 15 din Legea nr. 51/1991 se susţine cã au fost implicit abrogate prin efectul dispoziţiilor <>art. 46 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, întrucât contravin <>art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 535/2004 . Cu privire la <>art. 10, 11, 12 şi 16 din Legea nr. 51/1991 , precum şi <>art. 23 şi 24 din Legea nr. 182/2002 , se solicitã reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale având în vedere situaţia juridicã diferitã a acestei cauze. Se susţine, în esenţã cã, în cauzã, apãrarea nu are acces la probele acuzãrii, fiind lezate astfel în mod grav dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi nu sunt aplicabile, deoarece nu se poate susţine cã desfãşurarea unei proceduri judiciare poate aduce atingere siguranţei naţionale. Se conchide în sensul cã textele de lege invocate de acuzare pentru ascunderea probelor sunt vãdit neconstituţionale, "nefiind de conceput ca în procedura de administrare a justiţiei penale sã fie implicat guvernul sau altã autoritate a administraţiei publice, de a cãror bunãvoinţã sã depindã accesul la probele dosarului". Depune şi concluzii scrise în sensul celor arãtate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Klass împotriva Germaniei), în care s-a statuat cã restrângerile sau imixtiunile în viaţa privatã (prin supravegherea secretã a corespondenţei şi a telecomunicaţiilor) trebuie sã fie în principiu supuse controlului unui magistrat. S-a creat astfel conceptul de "control încorporat" al respectãrii garanţiilor libertãţii individuale, prin aceea cã mãsura restrictivã de drepturi este autorizatã de însuşi magistratul cu prerogative de independenţã şi imparţialitate. În cazul textelor de lege criticate ne aflãm în prezenţa unui astfel de "control încorporat" de legalitate în ceea ce priveşte aceste imixtiuni, control care, în prezent, urmare modificãrii <>Legii nr. 51/1991 prin <>Legea nr. 535/2004 este realizat de judecãtori ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu de procuror. Cât priveşte criticile privind modul de aplicare în cauzã a normelor criticate, aratã cã nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.753/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), <>art. 12, 13, 14, 15 şi 16 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, precum şi a dispoziţiilor <>art. 23 şi 24 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie invocatã de Dorinel Mihai Mucea, Radu Mihai Donciu şi Stamen Stantchev.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã în cauzã toate probele folosite şi reţinute de parchet sunt convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate în baza mandatelor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au regimul clasificat de secret de stat, şi, ca urmare, "modalitatea de lucru a DIICOT în instrumentarea dosarului de urmãrire penalã a fost una nelegalã, abuzivã", de naturã sã producã prejudicii. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece obligã inculpatul sã accepte ideea cã existã în dosar probe care îl privesc, chiar dacã acestea au fost obţinute în condiţii de nelegalitate, cã este trimis în judecatã pe baza acestor probe pentru infracţiuni extrem de grave, dar cã nu poate avea acces la probele în discuţie. Se aduce astfel atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Se mai aratã cã textele de lege ce fac obiectul excepţiei încalcã şi prevederile art. 124 din Constituţie, deoarece permit doar procurorului sã ia decizii în aceastã fazã a procesului penal, impunând judecãtorului un anumit cadru procesual care, practic, n-ar mai putea fi modificat pânã la finalizarea procesului penal.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, instituirea unor reguli speciale pentru accesul la informaţiile clasificate s-a realizat cu scopul protejãrii unor atare informaţii. În plus, textele constituţionale invocate nu exclud instituirea unui sistem naţional de protecţie a unor informaţii şi date, pentru a se preveni acţiunile de spionaj, compromiterea sau accesul neautorizat, alterarea, modificarea conţinutului lor sau distrugerea neautorizatã a acestora. Se aratã cã, în realitate, criticile autorilor excepţiei vizeazã modul de administrare a probelor în faza de urmãrire penalã, valoarea probatorie a acestor mijloace, or, "aceastã atitudine prin care se exprimã dezacordul faţã de conţinutul unor probe presupune, potrivit legii procesual penale, administrarea de probe contrare".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului aratã cã, întrucât <>art. 13-15 din Legea nr. 51/1991 au fost abrogate prin <>art. 20-22 din Legea nr. 535/2004 , excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilã. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât acestea nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi ale 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), <>art. 12, 13, 14, 15 şi 16 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, precum şi cele ale art. 23 şi <>art. 24 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002.
Textele din <>Legea nr. 51/1991 criticate se referã la: caracterul activitãţii de informaţii pentru asigurarea siguranţei naţionale, persoanele cãrora le pot fi comunicate informaţii din domeniul siguranţei naţionale, interdicţia divulgãrii de date şi informaţii secrete care pot aduce prejudicii intereselor siguranţei naţionale, procedura de autorizare a efectuãrii unor acte în scopul culegerii de informaţii din domeniul siguranţei naţionale, protejarea prin lege împotriva imixtiunilor sau atingerilor aduse drepturilor sau libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor ce pot fi aduse prin mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale.
Textele din <>Legea nr. 182/2002 criticate se referã la rãspunderea instituţiilor deţinãtoare de informaţii secrete de stat, condiţiile clasificãrii, respectiv declasificãrii informaţiilor secrete de stat.
În opinia autorilor excepţiei, aceste prevederi legale încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei. Se invocã, totodatã, dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 şi <>art. 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, precum şi asupra constituţionalitãţii <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, în raport de dispoziţiile constituţionale şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 37 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004, şi <>Decizia nr. 766 din 7 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo arãtate, excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã, inclusiv cu privire la celelalte dispoziţii legale ce fac obiectul excepţiei, în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la modul de administrare a probelor, pretinsa instrumentare nelegalã, abuzivã a dosarului de urmãrire penalã, condiţiile obţinerii probelor din dosar, acestea excedeazã competenţei Curţii Constituţionale care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã. Tot astfel, problema eventualelor dificultãţi ce pot apãrea în procedura de declasificare a informaţiilor ţin de aplicarea legii, şi nu de constituţionalitatea ei, iar rezolvarea sa nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale. În orice caz, accesul dificil la mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice emis în scopul şi dupã regulile cuprinse în <>Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României nu poate fi apreciat ca o împiedicare a instanţei şi a pãrţilor de a cunoaşte, de a dezbate şi de a evalua înseşi probele administrate, care sunt depuse de organul de urmãrire penalã la dosar.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 12, art. 13, art. 14, art. 15 şi <>art. 16 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, precum şi a dispoziţiilor art. 23 şi <>art. 24 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie invocatã de Dorinel Mihai Mucea, Radu Mihai Donciu şi Stamen Stantchev în Dosarul nr. 2.753/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
