Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.247 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 847 din 17 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Selena România" - S.R.L. din comuna Glina, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.030/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.030/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Selena România" - S.R.L. din comuna Glina, judeţul Ilfov, cu prilejul soluţionãrii unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã regimul extrem de restrictiv prevãzut pentru încetarea raporturilor de muncã, ca şi procedura de luare a mãsurilor disciplinare, însoţite de rãsturnarea sarcinii probei, lezeazã libertatea economicã a angajatorului şi provoacã un dezechilibru în ceea ce priveşte poziţia şi drepturile pãrţilor din litigiu, în favoarea salariatului. De asemenea, aratã cã textele de lege criticate stabilesc obligaţia judecãtorului de a analiza respectarea condiţiilor prevãzute de lege cu privire la aplicarea sancţiunilor. Însã, acestea fiind prestabilite de textele de lege, nici angajatorul, nici instanţa nu pot aplica sancţiunea pe care o considerã necesarã. Prin urmare, "este înlãturatã obligaţia instanţei de judecatã de a fi imparţialã faţã de pãrţile din litigiu şi de a soluţiona cauza doar în temeiul prevederilor legale şi al intimei convingeri formate ca urmare a dezbaterii cauzei."
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 264: "(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul sãvârşeşte o abatere disciplinarã sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de muncã pentru o perioadã ce nu poate depãşi 10 zile lucrãtoare;
c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzãtor funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o duratã ce nu poate depãşi 60 de zile;
d) reducerea salariului de bazã pe o duratã de 1-3 luni cu 5-10 %;
e) reducerea salariului de bazã şi/sau, dupã caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadã de 1-3 luni cu 5-10 %;
f) desfacerea disciplinarã a contractului individual de muncã.
(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specialã, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.";
- Art. 265: "(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinarã se poate aplica numai o singurã sancţiune.";
- Art. 266: "Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinarã aplicabilã în raport cu gravitatea abaterii disciplinare sãvârşite de salariat, avându-se în vedere urmãtoarele:
a) împrejurãrile în care fapta a fost sãvârşitã;
b) gradul de vinovãţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generalã în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de cãtre acesta.";
- Art. 267: "(1) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, nici o mãsurã, cu excepţia celei prevãzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusã mai înainte de efectuarea unei cercetãri disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfãşurãrii cercetãrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicitã de cãtre angajator sã realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea fãcutã în condiţiile prevãzute la alin. (2) fãrã un motiv obiectiv dã dreptul angajatorului sã dispunã sancţionarea, fãrã efectuarea cercetãrii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetãrii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sã formuleze şi sã susţinã toate apãrãrile în favoarea sa şi sã ofere persoanei împuternicite sã realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le considerã necesare, precum şi dreptul sã fie asistat, la cererea sa, de cãtre un reprezentant al sindicatului al cãrui membru este.";
- Art. 268: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisã în formã scrisã, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luãrii la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data sãvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã.
(3) Decizia de sancţionare se comunicã salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicãrii.
(4) Comunicarea se predã personal salariatului, cu semnãturã de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandatã, la domiciliul sau reşedinţa comunicatã de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestatã de salariat la instanţele judecãtoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicãrii."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 privitor la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aspectele puse în discuţie de autorul excepţiei au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 58 din 16 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, Curtea arãta cã "raportul juridic de muncã se naşte pe baza contractului individual de muncã negociat între angajator şi salariat, liber consimţit de ambele pãrţi. Dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate reglementeazã condiţiile şi procedura în care angajatorul poate dispune unilateral sancţionarea eventualelor abateri disciplinare sãvârşite de salariaţi. Aceste dispoziţii au menirea şi sunt necesare atât pentru asigurarea stabilitãţii raporturilor de muncã, cu respectarea deopotrivã a drepturilor şi a intereselor legitime ale pãrţilor raportului juridic de muncã, cât şi pentru protecţia salariaţilor faţã de eventualele mãsuri abuzive ori nejustificate ce ar putea fi dispuse de angajator.
Astfel, [...] niciuna dintre normele juridice criticate nu este de naturã sã îngrãdeascã dreptul oricãrei pãrţi la un proces echitabil, în situaţia în care se iveşte un litigiu supus soluţionãrii instanţei judecãtoreşti. Din contrã, aceste texte de lege servesc la rezolvarea cu celeritate, într-un termen rezonabil, a unor asemenea litigii. Sarcina probei impusã angajatorului este determinatã de poziţia mai puternicã a acestuia faţã de cea a salariatului, de situaţia obiectivã rezultatã din deţinerea de angajator a documentelor şi a datelor necesare elucidãrii cauzei.
De asemenea, [...] accesul liber la o activitate economicã şi libera iniţiativã, consacrate de art. 45 din Constituţie, nu conferã drepturi şi puteri discreţionare angajatorului în raporturile sale cu salariaţii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în condiţiile legii."
Curtea constatã cã aceste considerente rãspund criticilor formulate în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia textele de lege ar împiedica instanţa de judecatã sã judece cauza în mod imparţial, Curtea reţine cã stabilirea unor condiţii de formã, precum şi a unor reglementãri detaliate în ceea ce priveşte sancţionarea salariaţilor nu împiedicã pãrţile sã administreze în faţa instanţei de judecatã probele necesare pentru a dovedi elementele de fapt care fac temeinicã sau nu decizia de sancţionare şi nici nu constituie un obstacol pentru instanţã în a cerceta aceste probe şi a se pronunţa în funcţie de ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Selena România" - S.R.L. din comuna Glina, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.030/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
