Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.244 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.900/63/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 1.306 din 13 octombrie 2009.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.900/63/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova într-o cauzã având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe comerciale pronunţate de Tribunalul Dolj - Secţia comercialã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate sunt discriminatorii, în condiţiile în care instituie un regim distinct, incluzând drepturi şi despãgubiri diferite, în cazul constructorului de bunã-credinţã faţã de constructorul de rea-credinţã. Totodatã, considerã cã art. 494 din Codul civil contravine atât principiului ocrotirii în mod egal a proprietãţii, cât şi principiului inviolabilitãţii proprietãţii private, în condiţiile în care, pe de o parte, proprietarul construcţiei edificate, chiar cu rea-credinţã, pe terenul altuia poate fi obligat la ridicarea acesteia fãrã a beneficia de despãgubiri pentru valoarea corespunzãtoare a construcţiei şi, pe de altã parte, este afectatã însãşi substanţa proprietãţii private a constructorului de rea-credinţã. Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Totodatã, apreciazã cã aceasta nu constituie în sine o veritabilã excepţie, ci are drept scop tergiversarea soluţionãrii cauzei. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 494 din Codul civil, care prevãd cã: "Dacã plantaţiile, construcţiile şi lucrãrile au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã cu materialele ei, proprietarul pãmântului are dreptul de a le ţine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoanã sã le ridice. Dacã proprietarul pãmântului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a fãcut; el poate chiar, dupã împrejurãri, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vãtãmãrile ce a putut suferi proprietarul locului. Dacã proprietarul voieşte a pãstra pentru dânsul acele plantaţii şi clãdiri, el este dator a plãti valoarea materialelor şi preţul muncii, fãrã ca sã se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionatã prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacã plantaţiile, clãdirile şi operele au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã de bunã-credinţã, proprietarul pãmântului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clãdiri şi lucrãri, dar va avea dreptul sãu de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plãti o sumã de bani egalã cu aceea a creşterii valorii fondului." Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, indiferent de titular, şi art. 136 alin. (5) care prevãd cã proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã reglementarea criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi având o motivare similarã. În acest sens sunt <>Decizia nr. 456 din 20 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, <>Decizia nr. 1.306 din 13 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, şi <>Decizia nr. 395 din 24 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007, prin care Curtea a statuat cã prevederile art. 494 din Codul civil sunt constituţionale. Astfel, prin aceste decizii Curtea a reţinut cã "prevederile art. 494 din Codul civil, reglementând accesiunea imobiliarã artificialã, ca mod de dobândire a proprietãţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificatã de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane, sunt constituţionale. Proprietarul terenului beneficiazã de o prezumţie legalã relativã de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit cãruia accesiunea imobiliarã artificialã se realizeazã întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate. Totodatã, Curtea a constatat cã o persoanã care a construit cu rea-credinţã pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţã asupra materialelor şi lucrãrilor edificate, iar nu un drept real, în speţã un drept de proprietate, astfel încât invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã nu poate fi primitã." Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia "prevederile art. 494 din Codul civil creeazã o discriminare evidentã între constructor şi proprietarul terenului pe care este edificatã construcţia, de vreme ce acestea se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.900/63/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2010.
