Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.237 din 18 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lacosin" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 7.771/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios-administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.771/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios-administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 214 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Lacosin" S.R.L. din Constanţa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unui act administrativ fiscal, şi anume a deciziei de impunere emise în urma efectuãrii controlului fiscal la sediul autorului excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 încalcã principiul prezumţiei de nevinovãţie şi liberul acces la justiţie, prin aceea cã impun, ca mãsurã discreţionarã, suspendarea unei proceduri administrative doar pentru cã în cauzã s-a procedat la sesizarea organelor de urmãrire penalã. Prin urmare, contestatorul este lipsit de garanţia liberului acces la justiţie pentru simplul motiv cã, doar pe baza afirmaţiilor din actul de control, sunt sesizate organele de urmãrire penalã, înainte de finalizarea procedurii de contestare a acestui act administrativ fiscal.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contenciosadministrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 214 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Din motivarea autorului excepţiei rezultã, însã, cã susţinerile de neconstituţionalitate formulate vizeazã, în realitate, doar prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) din ordonanţa criticatã, astfel cã doar asupra acestora urmeazã a se pronunţa Curtea Constituţionalã. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
Art. 214. - Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã: "(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11), care instituie principiul prezumţiei de nevinovãţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã, urmând a fi respinsã pentru urmãtoarele argumente:
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile <>art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, reglementând cazul de suspendare a contestaţiei pe cale administrativã, datoritã sesizãrii, de cãtre organele fiscale competente, a organelor de urmãrire penalã cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni, încalcã accesul liber la justiţie şi principiul prezumţiei de nevinovãţie, drepturi garantate de art. 21, respectiv art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã.
Examinând dispoziţiile cuprinse în titlul IX al ordonanţei criticate - "Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale", precum şi cele din capitolul III Dispoziţii procedurale, Curtea observã cã, potrivit art. 205 alin. (1), contestaţia este o cale administrativã de atac şi nu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Astfel, chiar dacã decizia sau, dupã caz, dispoziţia pronunţatã de organul fiscal competent al cãrui act administrativ fiscal este atacat are caracter definitiv în sistemul cãilor administrative de atac, dreptul la acţiune în instanţã al contribuabilului nu este abolit, cum pretinde autorul excepţiei, fiind chiar reconfirmat şi de art. 215 alin. (2) în ceea ce priveşte suspendarea executãrii actului administrativ fiscal.
Textul de lege criticat se referã, aşadar, la procedura de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã, şi nu la cea jurisdicţionalã, a cãrei desfãşurare nu este împiedicatã sau condiţionatã de existenţa celei dintâi, pentru ca accesul liber la justiţie sã fie încãlcat, aşa cum susţine autorul excepţiei.
Totodatã, cazul de suspendare a procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã, reglementat de <>art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , se referã la o situaţie de excepţie, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizeazã organele de urmãrire penalã în urma depistãrii indiciilor asupra sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã a fi pronunţatã în procedura administrativã. Este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ţine în loc civilul", procedura administrativã privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale sã fie suspendatã fie pânã la încetarea motivului care a determinat suspendarea, fie la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. Aceasta, deoarece hotãrârea definitivã a instanţei penale prin care se soluţioneazã acţiunea civilã este opozabilã organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilã. În plus, decizia de suspendare este motivatã, iar suspendarea poate fi solicitatã o singurã datã pe parcursul desfãşurãrii procedurii administrative.
Curtea mai constatã cã nu se poate reţine încãlcarea principiului referitor la prezumţia de nevinovãţie, deoarece sesizarea organelor în drept cu posibila sãvârşire a unei infracţiuni nu echivaleazã cu eludarea garanţiilor specifice acestei prezumţii, odatã ce instanţa de judecatã este cea care, în final, se pronunţã prin hotãrâre judecãtoreascã asupra existenţei acelor fapte şi a gradului de vinovãţie, în cadrul unui proces caracterizat prin oralitate, contradictorialitate şi publicitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lacosin" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 7.771/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios-administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
