Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.236 din 22 septembrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.236 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 819 din 21 noiembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. din Bucureşti - Sucursala Focşani în Dosarul nr. 2.439/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.576D/2010.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Astfel, se apreciazã cã obligaţia angajatorului de a compensa în bani concediul de odihnã neefectuat în cazul încetãrii contractului individual de muncã este în concordanţã cu prevederile Constituţiei, în acest sens fiind invocatã şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 312 din 8 iulie 2004.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 9 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.439/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. din Bucureşti - Sucursala Focşani într-o cauzã având ca obiect drepturi bãneşti sub forma salariilor compensatorii, a compensãrii în bani a concediului de odihnã neefectuat şi a plãţii de penalitãţi pentru neplata la timp a drepturilor bãneşti datorate.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã acordarea unui repaus dupã prestarea unei activitãţi presupune refacerea prin odihnã a persoanei ce a depus efort în îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi nu acordarea unor sume de bani, întrucât acestea se datoreazã numai pentru munca efectiv prestatã. Angajatul avea obligaţia sã efectueze concediul de odihnã în timpul derulãrii contractului de muncã, însã, întrucât nu l-a efectuat, afecteazã activitatea angajatorului, impunându-i acestuia o obligaţie suplimentarã de naturã pecuniarã. Aşa fiind, textul de lege criticat, prin obligarea angajatorului la compensarea în bani a concediului de odihnã neefectuat, reprezintã o ingerinţã în activitatea comercialã a acestuia. În fine, se mai aratã cã angajatul ar trebui sã efectueze concediul restant la "urmãtorul angajator".
    Tribunalul Vrancea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã, indiferent de motivele încetãrii raporturilor de muncã, anterior acestei date, salariatul a prestat o muncã şi pentru aceasta are dreptul corespunzãtor perioadei lucrate la concediu de odihnã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Legea nr. 53/2003 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluţia legislativã, în noua numerotare, regãsindu-se la art. 146 alin. (4), text asupra cãruia Curtea urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie şi care are urmãtorul cuprins: "(4) Compensarea în bani a concediului de odihnã neefectuat este permisã numai în cazul încetãrii contractului individual de muncã".
    Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economicã şi ale art. 135 privind economia.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã soluţia legislativã criticatã a mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 312 din 8 iulie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 30 august 2004, Decizia nr. 46 din 11 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, şi Decizia nr. 224 din 13 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2007, Curtea a statuat cã dispoziţia potrivit cãreia concediul de odihnã neefectuat de cãtre salariat poate fi compensat în bani în cazul încetãrii contractului individual de muncã nu contravine principiilor economiei de piaţã şi nici obligaţiilor constituţionale ale statului în acest domeniu. O componentã esenţialã a dreptului muncii o reprezintã protecţia socialã a muncii, ce cuprinde, la rândul ei, aspectele prevãzute în art. 41 alin. (2) din Constituţie, printre care se regãseşte şi concediul de odihnã plãtit. Acesta nu poate constitui obiect de tranzacţie, nu poate fi retras şi nici nu se poate renunţa la el, angajatorul putând negocia, în limitele prevãzute de lege şi de contractul colectiv de muncã, doar durata, condiţiile şi perioadele de efectuare a concediului de odihnã. Dreptul la concediu de odihnã este stabilit proporţional cu munca prestatã de cãtre salariat într-un an calendaristic, compensarea în bani stabilindu-se astfel tot în funcţie de durata timpului în care s-a prestat munca. Aşadar, indiferent de motivele încetãrii contractului individual de muncã şi de durata care a trecut de la încheierea contractului de muncã pânã în momentul încetãrii acestuia, salariatul a prestat muncã şi, proporţional cu perioada lucratã, a câştigat dreptul la concediu de odihnã. Întrucât, din cauza încetãrii contractului individual de muncã, acesta nu mai poate efectua concediul de odihnã la care are dreptul, apare ca fiind constituţionalã obligaţia angajatorului sã îl compenseze în bani.
    Acest drept al salariatului şi obligaţia corelativã ce revine angajatorului nu afecteazã în niciun mod dreptul persoanei la o activitate economicã şi la liberã iniţiativã.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. din Bucureşti - Sucursala Focşani în Dosarul nr. 2.439/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.


                 PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                        AUGUSTIN ZEGREAN

                     Magistrat-asistent-şef,
                          Benke Karoly
                            ________

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016