Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.236 din 18 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, art. 210, art. 211, art. 214, art. 216 si art. 218 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175, art. 180, art. 181, art. 184, art. 186 şi <>art. 188 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Helicon Banat" - S.A. în Dosarul nr. 6.755/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul autoarei excepţiei, domnul avocat Florin Kovacs, din cadrul Baroului Timiş, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei, precizând mai întâi cã textele de lege criticate au primit o nouã numerotare urmare republicãrii Codului de procedurã fiscalã, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, expunând, pe larg, criticile formulate în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã normele constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.755/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175, art. 180, art. 181, art. 184, art. 186 şi art. 188 din Codul de procedurã fiscalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Helicon Banat" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc cã persoana al cãrei drept a fost vãtãmat poate sesiza instanţa de judecatã doar cu privire la decizia Ministerului Finanţelor Publice pronunţatã în soluţionarea cãilor administrative de atac, aşa încât obligaţia stabilitã prin actul administrativ de control sau de impunere îşi pãstreazã valabilitatea, menţinându-se deci vãtãmarea dreptului persoanei. Se încalcã şi dreptul la apãrare, deoarece "soluţionarea cãilor administrative de atac se realizeazã fãrã participarea petenţilor", precum şi egalitatea în drepturi, deoarece, prin instituirea cãilor administrative de atac, Ministerul Finanţelor Publice capãtã o poziţie privilegiatã în raport cu petenţii, prin faptul cã termenele stabilite de lege pentru depunerea contestaţiilor sunt termene de prescripţie, iar termenele de soluţionare a acestora de cãtre organele Ministerului Finanţelor Publice sunt termene de recomandare, a cãror depãşire nu este sancţionatã. În opinia autoarei excepţiei, absenţa unei asemenea sancţiuni contravine art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu se asigurã un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor. În susţinerea excepţiei se invocã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 208/2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, se constatã cã, urmare republicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textele de lege criticate, respectiv: art. 175 - Posibilitatea de contestare, art. 180 - Decizia sau dispoziţia de soluţionare, art. 181 - Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei, art. 184 - Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã, art. 186 Soluţii asupra contestaţiei, art. 188 - Comunicarea deciziei şi calea de atac, au primit o nouã numerotare, devenind art. 205, art. 210, art. 211, art. 214, art. 216 şi art. 218.
Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 205 - Posibilitatea de contestare, art. 210 - Decizia sau dispoziţia de soluţionare, art. 211 - Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei, art. 214 - Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã, art. 216 Soluţii asupra contestaţiei şi art. 218 - Comunicarea deciziei şi calea de atac din <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cãrora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile din Codul de procedurã fiscalã care reglementeazã procedura de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Astfel, prin <>Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, Curtea a stabilit, în soluţionarea unei excepţii privind dispoziţiile art. 174-187 din Codul de procedurã fiscalã (care includ şi pe cele criticate în prezenta cauzã), cã aceste texte de lege "reglementeazã proceduri de recurs administrativ, prin care se lasã posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra mãsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevãzute de lege". Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut cã "actele de soluţionare de cãtre organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedurã fiscalã, nu sunt, aşadar, acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecatã". Aşa fiind, nu se poate reţine încãlcarea, prin textele de lege criticate, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea a arãtat cã, din perspectiva dispoziţiilor art. 187 alin. (2) [devenit art. 188 alin. (2) în urma republicãrii Codului de procedurã fiscalã, iar ulterior, într-o nouã republicare, art. 218], conform cãrora "deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã", "nu se poate susţine existenţa unei îngrãdiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege menţionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanţei judecãtoreşti inclusiv decizia de suspendare a soluţionãrii contestaţiei pe cale administrativã".
În ceea ce priveşte critica art. 184 din Codul de procedurã fiscalã (devenit <>art. 214), Curtea a statuat, prin Decizia nr. 63 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, cã prin aceastã normã legiuitorul a adoptat, în materie fiscalã, o reglementare similarã celei cuprinse în art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã (în redactarea anterioarã modificãrilor aduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2001 şi prin <>Legea nr. 219/2005 ), potrivit cãreia instanţa putea suspenda judecata "când se ivesc indiciile unei infracţiuni, a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea". În acest sens, Curtea a reţinut cã "întâietatea rezolvãrii acţiunii penale este neîndoielnic justificatã şi consacratã ca atare şi de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedurã penalã [...]. În acelaşi sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora hotãrârea definitivã a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia". Pentru identitate de raţiune, cele statuate în materie civilã îşi gãsesc justificarea şi în materie fiscalã, în ceea ce priveşte suspendarea facultativã a procedurii de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale, şi anume atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
În plus, în prezenta cauzã se mai invocã încãlcarea, prin aceste texte de lege, a prevederilor art. 16 şi art. 53 din Constituţie. Nici aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât normele ce fac obiectul excepţiei nu stabilesc nici o discriminare, ci se aplicã în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã şi, de asemenea, nu restrâng drepturi şi libertãţi fundamentale, ci, dimpotrivã, consacrã liberul acces la justiţie al persoanelor vãtãmate prin acte administrativ-fiscale.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205, art. 210, art. 211, art. 214, art. 216 şi <>art. 218 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Helicon Banat" - S.A. în Dosarul nr. 6.755/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
