Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin-Alin Jurcã în Dosarul nr. 4.882/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.951D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.882/55/2010, Judecãtoria Arad - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Florin-Alin Jurcã cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 25 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 2 referitoare la dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, dispoziţii privitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât aceste norme internaţionale precizeazã cã orice acuzaţie în materie penalã îndreptatã împotriva unui justiţiabil trebuie dedusã judecãţii în faţa unui tribunal imparţial şi independent, iar noţiunea de "tribunal" nu poate fi extinsã şi cu privire la judecãtorie, care este o instanţã de grad inferior.
Judecãtoria Arad - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Judecãtoria judecã în primã instanţã toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Judecãtoria soluţioneazã şi alte cazuri anume prevãzute de lege."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 2 referitoare la dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, dispoziţii privitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât, din punct de vedere terminologic, noţiunea de "tribunal independent şi imparţial", specificã actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei, are un caracter autonom, fiind dezvoltatã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi aprobatã, practic unanim, de literatura de specialitate în materie. Astfel, aceastã noţiune trebuie privitã în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Substanţa garanţiei în discuţie este datã de "dreptul la un tribunal" ca drept de acces la justiţie sau la un judecãtor, adicã la un organ de jurisdicţie. Dupã cum a decis instanţa europeanã de contencios al drepturilor omului, un "tribunal" se caracterizeazã, în sens material, prin rolul sãu jurisdicţional, acela de a tranşa, pe baza normelor legale aplicabile şi dupã o procedurã organizatã, orice litigiu dat în competenţa sa. În acelaşi timp, el trebuie sã îndeplineascã un ansamblu de condiţii, precum organizarea tribunalului prin lege, independenţa şi durata mandatului membrilor sãi, ca şi imparţialitatea şi existenţa altor garanţii de procedurã (a se vedea, în acest sens, Hotãrârea din 22 iunie 2000, pronunţatã de Curtea de la Strasbourg în Cauza Coeme contra Belgiei, paragraful 99 al hotãrârii).
Totodatã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei şi a procedurii de judecatã este atributul exclusiv al legiuitorului, judecãtoriile fiind o structurã a puterii judecãtoreşti, potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã.
Prin urmare, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate aduse prevederilor art. 25 din Codul de procedurã penalã prin raportare la dispoziţiile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
De asemenea, prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci, dimpotrivã, asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin-Alin Jurcã în Dosarul nr. 4.882/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
