Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.232 din 20 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 393 alin. 1 si art. 394 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 4 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apãrãtor al numitului Friedsan Detlef Udo, în Dosarul nr. 3.265/306/2007 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal se prezintã mandatarul autorului excepţiei şi se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Autorul excepţiei prin mandatar pune concluzii de admitere a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XVII/2007, a avut în vedere natura juridicã a revizuirii, care nu poate viza decât hotãrârile referitoare la fondul cauzei. Aşa fiind, din perspectiva criticilor avansate de autor, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece, în esenţã, se propune modificarea textului legal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.265/306/2007, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apãrãtor al numitului Friedsan Detlef Udo, în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la liberul acces la justiţie, art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei prin instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, art. 52 alin. (3) referitoare la rãspunderea patrimonialã a statului pentru erorile judiciare, precum şi art. 6 paragraful 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate sunt constituţionale numai în mãsura în care nu limiteazã aplicarea cãii extraordinare de atac a revizuirii doar la hotãrârile judecãtoreşti prevãzute în alin. 2 al art. 394. În opinia sa, ar trebui ca de calea de atac a revizuirii sã poatã beneficia orice participant la procesul penal, indiferent de temeiul de drept în baza cãruia a fost pronunţatã hotãrârea. Altfel spus, şi hotãrârile pronunţate în procedura prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã ar trebui sã intre sub incidenţa art. 393 alin. 1 din acelaşi cod.
Judecãtoria Sibiu opineazã cã excepţia de neconstitu ţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin intermediul cãii extraordinare de atac a revizuirii pot fi analizate numai hotãrârile prin care s-a soluţionat fondul şi nu hotãrârile prin care s-a soluţionat plângerea împotriva rezoluţiei ori ordonanţei de netrimitere în judecatã dispusã de procuror. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori prin Decizia nr. 42/2005. Mai mult, este de observat cã motivul de revizuire prevãzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã se regãseşte în dispoziţiile art. 278^1 alin. 11 din acelaşi cod, dându-se astfel posibilitatea pãrţii de a solicita redeschiderea urmãririi penale în situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
De altfel, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã este dedusã exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind revizuirea în cauza aflatã pe rolul instanţei. Or, exercitarea controlului asupra activitãţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe numai asupra constituţionalitãţi actelor cu privire la care a fost sesizatã. Atât interpretarea conţinutului unei norme juridice, cât şi îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competenţa instanţelor judecãtoreşti, în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege, pe care, de altfel, autorul excepţiei le-a promovat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 393 alin. 1, cu denumirea marginalã Hotãrârile supuse revizuirii, şi art. 394 alin. 2, cu denumirea marginalã Cazurile de revizuire, ambele din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã: "Hotãrârile judecãtoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penalã cât şi cu privire la latura civilã."
- Art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacã pe baza faptelor sau împrejurãrilor noi se poate dovedi netemeinicia hotãrârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, şi <>Decizia nr. 375 din 4 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de aceste argumente, Curtea mai reţine cã în realitate critica autorului excepţiei vizeazã şi aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii. Or, problema supusã controlului a fost soluţionatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în şedinţa din 19 martie 2007, când prin Decizia nr. XVII s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit cã cererea de revizuire îndreptatã împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apãrãtor al numitului Friedsan Detlef Udo, în Dosarul nr. 3.265/306/2007 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
