Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.230 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2^2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 220 alin. (2^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ric & Sim" - S.R.L. din Zlatna, judeţul Alba, în Dosarul nr. 9.217/176/2010 al Judecãtoriei Alba Iulia. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.711D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 863/2010.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 29 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 9.217/176/2010, Judecãtoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 220 alin. (2^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ric & Sim" - S.R.L. din Zlatna, judeţul Alba, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã mãsura confiscãrii dispusã în cazul sãu este neconstituţionalã, deoarece încalcã prevederile "art. 41 alin. (7)" din Constituţie, potrivit cãrora averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã, iar caracterul licit al averii se prezumã. Totodatã, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 41 din Legea fundamentalã, fãrã a arãta în ce mod. Judecãtoria Alba Iulia apreciazã cã este practic imposibil sã fie analizatã alinierea dispoziţiilor de lege criticate la art. 41 din Constituţie, având în vedere cã aceste articole au un obiect de reglementare radical diferit de cel asupra cãruia dispune textul din Legea fundamentalã. Chiar şi în ipoteza în care s-ar accepta cã neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate ar trebui raportatã la prevederile art. 44 alin. (8) din Constituţie, aspect ce ar reieşi din referirea autoarei excepţiei la averea dobânditã licit şi la caracterul prezumat al licitului, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã tocmai pentru faptul cã dispoziţiile de lege criticate reglementeazã o contravenţie, respectiv o faptã cu caracter ilicit care, odatã constatatã, rãstoarnã prezumţia simplã a caracterului licit al averii dobândite. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional potrivit cãruia averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã şi nici caracterului licit al dobândirii acesteia. Dispoziţiile criticate reprezintã norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la deţinerea sau comercializarea produselor nemarcate corespunzãtor. Consecinţa încãlcãrii acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea bunurilor respective în favoarea statului, mãsurã care este în deplinã concordanţã cu textele constituţionale în virtutea cãrora "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi art. 220 alin. (2^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul conţinut: - Art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "Desfãşurarea activitãţii de comercializare de cãtre operatorii economici prevãzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectã obligaţiile menţionate la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi se sancţioneazã potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã."; - Art. 220 alin. (2^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã: "Fapta prevãzutã la art. 206^6969 alin. (7) din codul fiscal se sancţioneazã cu amendã de la 20.000 lei la 50.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzare şi revocarea atestatului." Din referirea la caracterul licit al averii se constatã cã autorul excepţiei a indicat eronat prevederile constituţionale ale art. 41, în realitate fiind vorba despre prevederile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 206^69 prevãd în alin. (6) obligaţia operatorilor economici, care intenţioneazã sã comercializeze în sistem en detail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscalã, iar la alin. (7) prevãd sancţiunea nerespectãrii acestei obligaţii. Prin Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea a constatat cã textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datoritã regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul sã impunã anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia doresc comercializarea unor atari produse. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 206^69 alin. (7), Curtea a constatat cã acestea prevãd sancţiunea nerespectãrii obligaţiei de cãtre operatorii economici, care intenţioneazã sã comercializeze în sistem en dιtail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscalã. În contextul asigurãrii libertãţii economice, statul are obligaţia sã impunã reguli de disciplinã economicã, pe care operatorii economici trebuie sã le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea acestora. În ceea ce priveşte problema confiscãrii sumelor rezultate din desfãşurarea unor activitãţi de comercializare fãrã respectarea obligaţiilor legale, Curtea constatã cã, de exemplu, prin Decizia nr. 766 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, şi Decizia nr. 212 din 4 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a reţinut cã proprietatea privatã poate constitui obiectul unor mãsuri restrictive, cum sunt cele care vizeazã bunurile folosite sau rezultate din sãvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã", ceea ce presupune, per a contrario, cã poate fi confiscatã averea dobânditã în mod ilicit şi deci este posibilã instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfãşurarea activitãţii de comercializare a unor produse de cãtre operatorii economici contravine legii. Aceste considerente sunt aplicabile şi cu privire la critica de neconstituţionalitate formulatã în raport cu art. 220 alin. (2^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 220 alin. (2^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ric & Sim" - S.R.L. din Zlatna, judeţul Alba, în Dosarul nr. 9.217/176/2010 al Judecãtoriei Alba Iulia. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
