Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.225 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri financiar-fiscale şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Cizic Mazilu Gustav Adrian în Dosarul nr. 417/32/2010 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.552D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra notelor scrise depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei, prin care acesta solicitã admiterea excepţiei. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 417/32/2010, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri financiar-fiscale şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Cizic Mazilu Gustav Adrian într-o cauzã ce are ca obiect o acţiune în contencios administrativ referitoare la pretenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã cele douã ordonanţe de urgenţã sunt neconstituţionale, deoarece au fost emise fãrã a exista o lege de abilitare în acest sens. Totodatã, neconstituţionalitatea decurge şi din faptul cã ordonanţele au intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2010, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din Codul fiscal, care prevãd cã acesta se modificã şi se completeazã numai prin lege, promovatã, de regulã, cu 6 luni înainte de data intrãrii în vigoare a acesteia, iar orice modificare sau completare a codului intrã în vigoare cu începere din prima zi a anului urmãtor celui în care a fost adoptatã prin lege. Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia referitoare la excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã interdicţia reglementãrii în domenii care fac obiectul legilor organice şi obligativitatea stabilirii, prin legea de abilitare, a domeniului şi datei pânã la care se pot emite ordonanţe sunt prevãzute de art. 115 din Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, iar nu şi în cazul ordonanţelor de urgenţã, care se adoptã de cãtre Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 a fost aprobatã prin Legea nr. 279/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 a fost aprobatã prin Legea nr. 88/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2011. În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 108 alin. (3) referitor la actele Guvernului şi ale art. 115 alin. (1) şi (2) referitor la delegarea legislativã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã cele douã ordonanţe de urgenţã criticate au fost emise în temeiul delegãrii legislative prevãzute în art. 115 alin. (4) din Constituţie. În aceastã situaţie, reglementarea constituţionalã nu cere existenţa unei legi speciale de abilitare, ci existenţa unor situaţii extraordinare, care impun intervenţia imediatã a Guvernului, prin adoptarea unor ordonanţe de urgenţã. Astfel, Curtea constatã cã prevederile constituţionale ale art. 108 alin. (3) şi cele ale art. 115 alin. (1) şi (2) nu sunt incidente în cauzã. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia se realizeazã o neconcordanţã între prevederile legale ale Codului fiscal şi cele ale ordonanţelor de urgenţã criticate, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã. Astfel, în jurisprudenţa sa constantã, instanţa de contencios constituţional a statuat cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Aşa fiind, Curtea va respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri financiar-fiscale şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Cizic Mazilu Gustav Adrian în Dosarul nr. 417/32/2010 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
