Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.222 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 19 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Firoz Ahadiyan Pour Parvin în Dosarul nr. 9.337/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 731D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã doamna Alexandra Gotea, interpret autorizat de limba persanã, care a fost solicitatã pentru a asigura traducerea pe parcursul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 732D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Akram Yassin Kassim în Dosarul nr. 10.651/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 830D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, ridicatã de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în Dosarul nr. 593/2/2010 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabã, şi doamna Doina Butman, interpret de limbã francezã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea parţialã de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 732D/2010 şi nr. 830D/2010 la Dosarul nr. 731D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Precizeazã cã hotãrârea judecãtoreascã la care face referire textul de lege criticat are caracter definitiv şi irevocabil ca urmare a celeritãţii cu care trebuie sã se desfãşoare procedura prevãzutã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002. Invocã şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciazã cã nu se impune reconsiderarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 ianuarie 2010 şi 23 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 9.337/2/2009, nr. 10.651/2/2009 şi nr. 593/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, respectiv cu cele ale art. 84 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã. Excepţia a fost ridicatã de Firoz Ahadiyan Pour Parvin, Akram Yassin Kassim şi, respectiv, de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în cauze având ca obiect contestarea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt contrare dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un recurs efectiv, întrucât nu existã decât o singurã cale de atac împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului, inexistenţa unei cãi de atac "accesibile şi disponibile" afectând exercitarea drepturilor menţionate. Se mai aratã cã, în condiţiile în care nu existã niciun control judiciar efectuat de cãtre o instanţã superioarã, este încãlcat în mod flagrant dreptul la un proces echitabil. Aşadar, nu existã nicio şansã de remediere a unei eventuale erori judiciare. În fine, se susţine cã "refuzul recunoaşterii unei cãi de atac împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond care analizeazã contestaţia formulatã împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României încalcã dispoziţiile constituţionale incidente situaţiei strãinilor din România, protecţiei efective a acestora împotriva discriminãrilor de orice fel, precum şi ale prevederilor Legii fundamentale aplicabile libertãţilor cetãţeneşti recunoscute de Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã nu este încãlcat dreptul de acces liber la justiţie, de vreme ce tocmai art. 84 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã este cel care consacrã dreptul de contestare în faţa instanţei a deciziei de returnare. Precizeazã cã, din dispoziţiile art. 129 din Constituţie, care prevãd posibilitatea exercitãrii cãilor de atac în condiţiile legii, nu reiese cã legea nu poate consacra caracterul irevocabil al anumitor hotãrâri pronunţate în primã instanţã. De asemenea, aratã cã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu instituie pentru statele pãrţi obligaţia de a institui dublul grad de jurisdicţie decât în materie penalã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea constatã cã din motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã obiectul acesteia îl constituie, în toate cele 3 dosare conexate, prevederile <>art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 84 alin. (1) teza finalã: "Decizia de returnare poate fi contestatã în termen de 10 zile de la data comunicãrii la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Oficiul Român pentru Imigrãri, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este irevocabilã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 129 - Folosirea cãilor de atac. Se invocã, de asemenea, şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 2 - Dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie. Este amintit şi art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care prevede cã toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul, fãrã deosebire, la o protecţie egalã a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin mai multe decizii, dintre care pot fi menţionate, cu titlu de exemplu, <>Decizia nr. 867 din 10 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, şi <>Decizia nr. 951 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2010, s-a mai pronunţat asupra <>art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, din perspectiva unor critici similare, constatând conformitatea acestora cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţã. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã procedura de soluţionare a cererilor în justiţie, formulate de strãini în temeiul dispoziţiilor ordonanţei de urgenţã amintite, este o procedurã specialã şi acceleratã în care accesul la justiţie nu este îngrãdit, iar exercitarea deplinã a drepturilor procesuale ale pãrţilor nu este periclitatã. În plus, caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrãri este justificat de celeritatea cu care acestea trebuie soluţionate.
Aşadar, Curtea a reţinut cã prevederile <>art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea accesului liber la justiţie, întrucât textele de lege criticate oferã strãinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentã, cererea sa urmând sã fie examinatã de o instanţã judecãtoreascã independentã şi imparţialã. Nu se poate susţine nici cã sunt nesocotite prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la un recurs efectiv, autorii excepţiei beneficiind de posibilitatea, valorificatã de altfel în mod concret, de a se adresa unei instanţe naţionale, în speţã curtea de apel.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti şi modalitatea de exercitare a cãilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia. Invocarea dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu este relevantã, întrucât prevederile internaţionale amintite garanteazã dreptul la douã grade de jurisdicţie exclusiv în materie penalã, or prevederile criticate sunt de naturã administrativã. Mai mult decât atât, paragraful 2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele excepţii chiar în materie penalã.
Totodatã, Curtea a observat cã prevederile <>art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 au vocaţia de a se aplica în mod egal tuturor celor care intrã sub incidenţa acestora, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Firoz Ahadiyan Pour Parvin, Akram Yassin Kassim şi de Adou Angora Bediackon Joseph Cyrille în dosarele nr. 9.337/2/2009, nr. 10.651/2/2009 şi, respectiv, nr. 593/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
