Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.221 din 20 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 125 din 18 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Estera Vlad, Elena Mureşan, Maria Ungureanu, Ionuţ Epurescu Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici în Dosarul nr. 3.088/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cu privire la cererea de amânare formulatã de partea Gherghina Tãnase.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulatã de partea Gherghina Tãnase.
Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.088/299/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 .
Excepţia a fost ridicatã de Estera Vlad, Elena Mureşan, Maria Ungureanu, Ionuţ Epurescu Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici într-un proces civil de partaj succesoral.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin art. 44 şi 46 din Constituţie, întrucât stabilirea drepturilor de moştenire asupra terenurilor este condiţionatã de formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Or, susţin autorii excepţiei, reconstituirea se face corespunzãtor suprafeţei de teren la care cooperatorul decedat avea vocaţie potrivit legii şi nicidecum în funcţie de numãrul şi categoria de moştenitori ce au formulat cererea.
De asemenea, autorii excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate nu acoperã toate situaţiile existente în practicã, lãsând loc la interpretãri neunitare ale textului de lege, astfel cã se aduc grave atingeri drepturilor consfinţite prin Constituţie şi prin Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de proprietate şi la dreptul la moştenire.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã prin instituirea obligativitãţii formulãrii unei cereri în scopul repunerii în termenul de acceptare a moştenirii se asigurã stabilitatea circuitului civil.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã excepţia neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãrora "Moştenitorii care nu-şi pot dovedi aceastã calitate, întrucât terenurile nu s-au gãsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi cã au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã art. 44 referitor la dreptul de proprietate şi art. 46 privind dreptul la moştenire din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile <>Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de cãtre stat, cãtre foştii proprietari sau moştenitorii acestora, reglementarea condiţiilor în care opereazã aceasta, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptãţite, constituie opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economicã a statului şi cu finalitatea reparatorie a legii.
De aceea, dreptul moştenitorilor la reconstituirea dreptului de proprietate este în concordanţã cu caracterul reparator al legii, respectându-se astfel dreptul de proprietate în patrimoniul succesoral ce urmeazã a fi dobândit de moştenitori. În acest sens, cererea depusã la comisia localã de fond funciar reprezintã, potrivit legii, o repunere de drept în termenul de acceptare a moştenirii, termen ce a fost prelungit prin <>art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 .
Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat cã problema garantãrii şi ocrotirii proprietãţii nu poate fi invocatã decât dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Aceste argumente sunt deopotrivã valabile şi în ceea ce priveşte susţinerea cã prin <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 s-ar aduce o încãlcare a dreptului la moştenire, deoarece încãlcarea acestuia nu poate fi invocatã pânã la reconstituirea dreptului de proprietate în persoana fostului titular.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Estera Vlad, Elena Mureşan, Maria Ungureanu, Ionuţ Epurescu Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici în Dosarul nr. 3.088/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
