Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.220 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222, 282 si art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 773 din 18 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Toma - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, <>art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.525/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 637D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, <>art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.522/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 636D/2010 şi 637D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 637D/2010 la Dosarul nr. 636D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 9 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.525/90/2009 şi 1.522/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, 282 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, <>art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect pretenţii bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã soluţia actualã consacratã de legiuitorul român este într-o vãditã contradicţie cu litera şi spiritul Constituţiei prin aceea cã încalcã egalitatea în faţa legii a unitãţii şi a salariaţilor, care presupune egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncã, încalcã dreptul de apãrare al unitãţii al cãrui exerciţiu nu poate fi restrâns. În situaţia de faţã, legiuitorul încalcã Legea fundamentalã când impune ca, în cazul conflictelor numite "de interese", partenerii de dialog social sã fie exclusiv sindicatele, iar în cazul conflictelor numite "de muncã" aceşti parteneri sã nu mai aibã niciun rol, fiind imposibil pentru unitate sã îi atragã în cadrul procesual al acţiunilor declanşate de salariaţi. Aşadar, clasificarea pe care o face legiuitorul nu trebuie sã dea naştere în practica rezolvãrii conflictelor de muncã la inegalitãţi ori inechitãţi, între unitate şi salariaţi. Faţã de aceastã evidenţã, autorul excepţiei criticã dispoziţiile legale pentru cã impun o diferenţiere abruptã, arbitrarã de regim juridic, între conflictele de interese şi cele de drepturi. Rolul sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi reliefeazã incoerenţa legislativã. Inadaptarea la realitatea socialã este dublatã de incoerenţa legislativã a consacrãrii unor soluţii diferite pentru "subipoteza conflictelor de drepturi". Prin urmare, dispoziţiile legale criticate încalcã, în opinia autorului, principiul efectivitãţii juridice, menţinerea lor în legislaţia actualã reprezintã o incoerenţã legislativã în privinţa calitãţii procesuale a sindicatelor la rezolvarea conflictelor de drepturi şi, în acelaşi timp, vatãmã, în esenţã, dreptul la apãrare şi la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, autorul apreciazã cã textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisã, poate ridica dificultãţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, face referire la normele procedurale aplicabile în speţele acestuia, care au ca obiect conflicte de muncã, arãtând cã art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii nu este în mãsurã sã clarifice care dintre acestea urmeazã sã se aplice. Astfel, se aratã cã prevederile <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementeazã aceeaşi materie, respectiv instanţa competentã sã soluţioneze aceste conflicte. Cu toate cã, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţã, ar trebui sã fie incidente reglementãrile mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are <>Legea nr. 168/1999 faţã de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrarã, potrivit cãreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente duc la concluzia cã prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii încalcã principiul efectivitãţii juridice, consacrat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. În plus faţã de acestea, autorul excepţiei considerã cã, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi <>art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresã directã, excluzând, prin urmare, abrogarea implicitã. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecãtorului sã legifereze expres unde legiuitorul a tãcut, respectiv sã constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a fãcut-o.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 222, 282 şi 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, <>art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
Art. 222, 282 şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii:
- Art. 222: "La cererea membrilor lor, sindicatele pot sã îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi.";
- Art. 282: "Pot fi pãrţi în conflictele de muncã:
a) salariaţii, precum şi orice altã persoanã titularã a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncã;
b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncã temporarã, utilizatorii, precum şi orice altã persoanã care beneficiazã de o muncã desfãşuratã în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au aceastã vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedurã civilã.";
- Art. 298 alin. (2) ultima liniuţã: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: [...] orice alte dispoziţii contrare."
- <>Art. 73 din Legea nr. 168/1999: "Cererile pot fi formulate de cei ale cãror drepturi au fost încãlcate, dupã cum urmeazã:
a) mãsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncã, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de platã a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţã de mãsura dispusã;
b) constatarea nulitãţii unui contract individual sau colectiv de muncã poate fi cerutã de pãrţi pe întreaga perioadã în care contractul respectiv este în fiinţã;
c) constatarea încetãrii unui contract colectiv de muncã poate fi cerutã pânã la încheierea unui nou contract colectiv de muncã;
d) plata despãgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plãţi nedatorate pot fi cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- <>Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003: "În exercitarea atribuţiilor prevãzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevãzutã de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fãrã a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauzã. Acţiunea nu va putea fi introdusã sau continuatã de organizaţia sindicalã dacã cel în cauzã se opune sau renunţã la judecatã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 9 referitor la sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 53 alin. (1) şi (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea, prin lege organicã, a raporturilor de muncã, sindicatelor, patronatelor şi protecţiei sociale şi art. 79 alin. (1) privind rolul Consiliului Legislativ. De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Curtea constatã cã, prin mai multe decizii, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, şi prin <>Decizia nr. 705 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, aceasta a respins ca inadmisibile critici identice de neconstituţionalitate. Pentru aceleaşi considerente, soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, iar excepţia de neconstituţionalitate ridicatã va fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222, 282 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, <>art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.525/90/2009 şi nr. 1.522/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
