Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.220 din 18 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (2) lit. a) si art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 55 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la <>art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicatã de Marian Oprişan în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007) al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 4 decembrie 2007 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, iar, în urma deliberãrilor, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 18 decembrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007), Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la <>art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Excepţia a fost ridicatã de Marian Oprişan într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate, prin aceea cã prevãd suspendarea dreptului de deţinere a armelor, respectiv a dreptului de port şi folosire a armelor letale în cazul în care deţinãtorul armei a dobândit calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte sãvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsã al cãrei maxim special este mai mare de 1 an, încalcã prezumţia de nevinovãţie, dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã al persoanelor care, datoritã funcţiei publice deţinute, au posibilitatea legalã de a procura arme de apãrare şi pazã; totodatã, textele opereazã restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, contrare prevederilor art. 53 din Constituţie şi art. 29 paragraful 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
În opinia autorului excepţiei, la dispunerea aplicãrii mãsurii de suspendare a permisului de portarmã, legiuitorul ar fi trebuit sã ia în considerare tipul infracţiunii, condiţiile în care a fost sãvârşitã fapta şi eventualele rezultate, deoarece aceastã mãsurã reprezintã o sancţiune ce are ca scop pedepsirea unei persoane puse sub acuzaţie şi nu o mãsurã care sã satisfacã cerinţele moralei, ordinii publice sau bunãstãrii generale. În plus, este refuzat dreptul la propria siguranţã şi la apãrare, în condiţiile în care, în virtutea funcţiei de demnitate publicã deţinute de o anumitã persoanã, aceasta este expusã unor acţiuni îndreptate împotriva sa; or, aceasta a fost tocmai raţiunea pentru care legiuitorul a recunoscut acestei categorii de persoane dreptul la portarmã, potrivit <>art. 14 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 .
Tribunalul Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal susţine, în opinia sa, cã, "într-adevãr, existã unele neconcordanţe şi chiar contradicţii" între textele legale invocate, pe de o parte, şi normele constituţionale şi cele prevãzute în Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, pe de altã parte. "Drept urmare, ar fi necesar o armonizare a acestor texte, o delimitare a infracţiunilor pentru care se pot dispune mãsurile enumerate, precum şi o precizare cu privire la organele competente sã le dispunã".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã, în acest sens, cã <>Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor conţine reglementãri clare privind cazurile de anulare a autorizaţiei şi, respectiv, a dreptului de a purta arme, fiind conforme cu legislaţia în materie a Uniunii Europene. Ca atare, susţinerile autorului excepţiei referitoare la încãlcarea art. 23 alin. (11), art. 22 şi a art. 53 din Constituţie nu pot fi reţinute.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 30 alin. (2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la <>art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, sunt constituţionale. Aceasta, deoarece textele legale criticate nu prejudecã vinovãţia, pe de o parte, ci instituie mãsuri preventive, justificate de necesitatea împiedicãrii sãvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, iar pe de altã parte, impun o anumitã limitare a integritãţii fizice a persoanei, care se circumscrie, însã, scopului prevãzut de art. 53 din Constituţie, acela al desfãşurãrii în bune condiţii a instrucţiei penale şi al apãrãrii ordinii publice. În plus, autorul excepţiei criticã textele de lege vizate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, ceea ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 30 alin.( 2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la <>art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004. Aceste texte au urmãtoarea redactare:
- Art. 30 alin. (2) lit. a): "Încetarea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor (...)
(2) Dreptul de deţinere a armelor se suspendã în urmãtoarele situaţii:
a) titularul se aflã în situaţia prevãzutã la art. 15 alin. (1) lit. d);";
- Art. 46 alin. (1) lit. a): "Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale
(1) Suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de cãtre organul competent care a acordat acest drept, în urmãtoarele situaţii:
a) titularul dreptului se aflã în situaţia prevãzutã la art. 15 alin. (1) lit. d);";
- Art. 15 alin. (1) lit. d): "Condiţii de acordare a autorizaţiei de procurare a armelor letale
(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordã persoanelor prevãzute la art. 14 alin. (2)-(5), dacã îndeplinesc, cumulativ, urmãtoarele condiţii: (...) d) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte sãvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsã al cãrei maxim special este mai mare de 1 an."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor: art. 23 alin. (11) şi art. 11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la prezumţia de nevinovãţie; art. 22 din Constituţie şi art. 3 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viaţã şi la integritatea fizicã şi psihicã; art. 53 din Constituţie şi art. 29 paragraful 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã dispoziţiile legale criticate conţin una dintre condiţiile de suspendare a dreptului de deţinere, de port şi de folosire a armelor letale, şi anume aceea potrivit cãreia persoana îndreptãţitã, în temeiul art.14 alin. (2) - (5) din <>Legea nr. 295/2004 , la procurarea de arme de apãrare şi de pazã, sã nu aibã calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte sãvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsã al cãrei maxim special este mai mare de 1 an. Aceasta este, de fapt, una dintre condiţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei de procurare a armelor letale şi care, în momentul în care nu mai este îndeplinitã, atrage, potrivit art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a) din legea criticatã, suspendarea dreptului de deţinere, de port şi de folosire a armelor letale.
Autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile art. 30 alin. (2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la <>art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, sunt neconstituţionale, deoarece mãsura de suspendare a dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor de apãrare şi de pazã, în condiţiile prevãzute de textele de lege criticate, este de naturã sã încalce principiul prezumţiei de nevinovãţie, dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi "dreptul la propria siguranţã" şi apãrare al persoanei care, având calitatea de învinuit sau inculpat într-o cauzã, pentru fapte sãvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsã al cãrei maxim special este mai mare de 1 an, continuã sã exercite o funcţie de demnitate publicã. Susţine cã legea acordã acestor categorii de persoane dreptul de deţinere, de port şi de folosire a armelor având în vedere tocmai raţiuni ce ţin de protecţia şi siguranţa fizicã şi psihicã a lor, iar acest drept nu poate fi retras pe timpul exercitãrii funcţiei de demnitate publicã, fãrã a pune în pericol drepturile şi valorile mai sus invocate.
Curtea constatã cã susţinerile de neconstituţionalitate pornesc de la o abordare greşitã a textelor de lege criticate. Persoanele prevãzute de lege, care îndeplinesc o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii publice, pe perioada în care au aceastã calitate, la fel ca şi demnitarii, magistraţii, diplomaţii sau poliţiştii, au, într-adevãr, potrivit <>art. 14 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 , vocaţia, posibilitatea legalã de a procura arme de apãrare şi de pazã, în virtutea calitãţii speciale pe care o au. La acordarea autorizaţiei de procurare a armelor letale, categoriile de persoane prevãzute la art. 14 alin.(2)-(5), printre care, deci, şi cele care îndeplinesc o funcţie de autoritate publicã, trebuie sã îndeplineascã, însã, cumulativ, condiţiile prevãzute de art. 15. Una dintre acestea, prevãzutã la lit. d) a alin. (1), este aceea ca solicitantul sã nu fie învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte sãvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsã al cãrei maxim special este mai mare de 1 an.
Aceastã condiţie a fost avutã în vedere, în mod simetric, şi pentru cazurile de suspendare a dreptului de deţinere, de port şi de folosire a armelor letale, din raţiuni evidente, ce ţin, în primul rând, de opţiunea legiuitorului în materie de politicã penalã a statului.
Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei cã "sancţiunea privind suspendarea permisului de portarmã sã fie un atribut exclusiv al organului de urmãrire penalã, sub controlul exercitat de instanţele judecãtoreşti", este de observat cã legiuitorul a adoptat soluţia juridicã, potrivit cãreia autoritatea care a aprobat cererea de eliberare a autorizaţiei de procurare a armelor, respectiv a permisului de armã, aceasta sã ia şi mãsura retragerii permisului de armã, în cazurile şi în condiţiile prevãzute de lege.
Suspendarea acestui drept nu poate duce, în mod mediat, la încãlcarea dreptului la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã al persoanei, indiferent de calitatea sa specialã, aşa cum nici aceastã calitate nu poate impune exercitarea dreptului în afara condiţiilor prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului prezumţiei de nevinovãţie, Curtea reţine cã aceastã criticã este neîntemeiatã, deoarece textele de lege examinate nu opereazã în sensul prestabilirii unei vinovãţii, ci instituie o mãsurã administrativã, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificatã în contextul reglementat de legea criticatã. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, deoarece acesta prevede explicit cã în cazul desfãşurãrii instrucţiei penale, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege, corelându-se astfel cu textul legii criticate.
Aşa fiind, Curtea constatã ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor art. 22, art. 23 alin. (11) şi art. 53 din Constituţie, precum şi ale art. 3, art. 11 şi art. 29 paragraful 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, urmând sã respingã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la <>art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.
Totodatã, Curtea constatã cã, astfel cum au fost formulate, criticile de neconstituţionalitate conţin mai degrabã recomandãri de lege ferenda în materie, în sensul dorit de autorul excepţiei şi în funcţie de interpretarea şi modalitatea de aplicare concretã a legii în cadrul litigiului în care a fost invocatã excepţia. Or, astfel de argumente de fapt, ca şi aprecierile personale privind aspecte din perspectiva unor omisiuni de reglementare legislativã, nu pot fi primite şi analizate de Curtea Constituţionalã, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la <>art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicatã de Marian Oprişan în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007) al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
