Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.218 din 18 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 55 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Timiş - Secţia civilã în dosarele nr. 11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 12.584/325/2006, 12.586/325/2006, 12.588/325/2006, 12.721/325/2006, 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007, 690/295/2007, 3.078/325/2007, 8.007/325/2007 şi de Rolf Schneider în Dosarul nr. 316/308/2007 al Judecãtoriei Sighişoara.
La apelul nominal se prezintã partea Merschdorf Peter-Iosif, prin mandatar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexãrii celor 13 dosare înregistrate pe rolul sãu, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Partea prezentã şi reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor 13 dosare.
Cauza fiind în stare de judecatã, mandatarul pãrţii Merschdorf Peter-Iosif susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 44 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 3 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 12.584/325/2006, 12.586/325/2006, 12.588/325/2006 şi 690/295/2007, prin încheierile din 10 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007 şi 3.078/325/2007, prin încheierile din 17 octombrie 2007, pronunţate în dosarele 12.721/325/2006 şi 8.007/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţa judecãtoreascã.
Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 316/308/2007, Judecãtoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Rolf Schneider.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Timiş - Secţia civilã şi Rolf Schneider aratã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, încãlcând prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã principiul nediscriminãrii, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietãţii private. Astfel, în primul rând, beneficiul legii reparatorii este subsumat întrunirii condiţiei cetãţeniei române pentru persoana îndreptãţitã sã solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestierã, contravenind în aceastã manierã principiului nediscriminãrii consacrat de Legea fundamentalã. În al doilea rând, dreptul subiectiv conferit de legea reparatorie specialã se cere a fi valorificat într-un termen substanţial a cãrui expirare atrage inevitabil sancţiunea decãderii, deci face imposibilã realizarea dreptului pretins. Or, în condiţiile în care termenul entru declanşarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat în anul 2005, foştii proprietari de terenuri, în prezent cetãţeni strãini, nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de care au fost spoliaţi în perioada comunistã, împrejurare ce determinã, în opinia instanţei, încãlcarea principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private.
În al treilea rând, în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii legali ai foştilor proprietari, instanţa apreciazã cã, în cazul lor, nu pot fi aplicabile concluziile <>Deciziei nr. 408/2004 , prin care Curtea Constituţionalã a reţinut cã voinţa legiuitorului constituţional, potrivit cãreia cetãţenii strãini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legalã, nu permite decât o interpretare univocã, norma fiind de imediatã aplicare, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legãturã cu care se exercitã calitatea de moştenitori legali s-a deschis dupã intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite. O astfel de interpretare a Constituţiei încalcã principiul constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât condiţioneazã posibilitatea de a accede la beneficiul legii reparatorii de un fapt juridic - decesul autorului petiţionarului.
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 48 din Legea nr. 18/1991 creeazã o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptãţite la reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile legii fondului funciar, şi cele îndreptãţite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul <>Legii nr. 10/2001 . Astfel, dacã în cazul <>Legii nr. 10/2001 cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi un drept special de folosinţã asupra imobilelor, care, dupã redobândirea cetãţeniei române, se poate transforma în drept de proprietate, în domeniul de aplicare a <>Legii nr. 18/1991 , cetãţenii strãini sau apatrizi - foşti proprietari ai terenurilor solicitate sau moştenitori ai acestora nu dobândesc nimic. Mai mult, dacã imobilele care fac obiectul de reglementare al <>Legii nr. 10/2001 au fost preluate fãrã titlu valabil, persoanele îndreptãţite, indiferent de cetãţenie, îşi pãstreazã calitatea de proprietar avutã în momentul preluãrii.
Aceastã discriminare între categoriile de cetãţeni care îşi întemeiazã pretenţiile pe dispoziţiile celor douã legi reparatorii, ambele având o ipotezã comunã - deposedarea abuzivã de proprietatea imobiliarã în regimul comunist, nu îşi poate gãsi fundamentare şi justificare în nicio prevedere legalã internã.
Judecãtoria Sighişoara apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Decizia nr. 630/2007 , prin care Curtea Constituţionalã a respins critica cu un atare obiect.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate, precum şi foştii cetãţeni români care şi-au redobândit cetãţenia românã, indiferent dacã şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţarã, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestierã, prevãzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai pânã la limita prevãzutã la <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 , de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestierã, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (3)-(9)."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, coroborate cu cele ale art. 18 referitoare la cetãţenii strãini, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 referitor la garantarea proprietãţii private şi ale art. 46 care garanteazã dreptul la moştenire.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 630/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej s-a reţinut cã dispoziţiile <>Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari, asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, dupã caz, constituit în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptãţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate, precum şi pentru foştii cetãţeni români care şi-au redobândit cetãţenia românã, indiferent dacã şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţarã. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciarã - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea cãtre foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de cãtre stat -, reglementarea condiţiilor în care opereazã aceastã retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptãţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitãrii dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetãţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţionalã.
Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevãd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini şi apatrizi, nu o înlãturã, ci doar precizeazã cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacitãţi speciale.
Potrivit normei constituţionale, una dintre modalitãţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini sau apatrizi este moştenirea legalã, ceea ce presupune cã aceştia, dupã anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (<>art. 650 din Codul civil şi urmãtoarele), Legea nr. 18/1991 , republicatã, fiind o lege specialã care are ca destinatari doar pe cetãţenii români.
Pe de altã parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor <>Legii nr. 18/1991 , garantarea şi ocrotirea constituţionalã a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtã vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmeazã a se naşte ulterior.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Timiş - Secţia civilã în dosarele nr. 11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 12.584/325/2006, 12.586/325/2006, 12.588/325/2006, 12.721/325/2006, 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007, 690/295/2007, 3.078/325/2007, 8.007/325/2007 şi de Rolf Schneider în Dosarul nr.316/308/2007 al Judecãtoriei Sighişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
