Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.216 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 773 din 2 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Master House Grup" - S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 34.162/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.315D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 167/2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 34.162/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Master House Grup" - S.R.L. din Otopeni într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea pe calea ordonanţei preşedinţiale a unei cauze comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, deşi prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 dispun cã hotãrârile luate de adunarea generalã sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, prevederile art. 133 din aceeaşi lege creeazã un regim juridic derogatoriu şi privilegiat pentru asociaţii/acţionarii care nu au luat parte la AGA sau au votat contra, deoarece aceştia pot solicita suspendarea hotãrârii atacate, pe calea ordonanţei preşedinţiale. Astfel, se ajunge la discriminarea asociaţilor/acţionarilor majoritari faţã de cei minoritari, suspendarea executãrii hotãrârii AGA lezând şi dreptul la apãrare al asociaţilor/acţionarilor care au adoptat hotãrârea.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu urmãtorul conţinut: "Art. 133. - (1) Odatã cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţã preşedinţialã, suspendarea executãrii hotãrârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune.
(3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin decizii precum Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, sau Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea, respingând criticile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, a reţinut cã "dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedurã a cãror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autoritãţii legiuitoare". De asemenea, Curtea a arãtat cã "art. 133 alin. (1) şi (2) din legea criticatã permite instanţei de judecatã ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sã aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor contestate şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale", iar "depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul cã, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârilor luate de adunarea generalã a acţionarilor, partea interesatã va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii hotãrârii respective".
De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat cã nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 31/1990, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, nu poate fi reţinutã, deoarece prin procedura reglementatã de art. 133 din Legea nr. 31/1990 este posibilã, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanţei de suspendare, atât sub aspectul legalitãţii, cât şi al temeiniciei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Master House Grup" - S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 34.162/3/2010 Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
