Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Solomon Tara Development" S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 2.519/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei. În acest sens, aratã cã autorul excepţiei a comunicat la dosar o cerere de acordare a unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor care sã îndeplineascã condiţiile necesare reprezentãrii sale în faţa Curţii Constituţionale.
Curtea acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, se opune cererii autorului de acordare a unui termen.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui termen, formulatã de autorul excepţiei, având în vedere faptul Pentru Guvernul României Pentru Guvernul Republicii Ungare cã, de la data sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi pânã la prezentul termen, acesta a avut suficient timp pentru angajarea unui apãrãtor care sã îndeplineascã condiţiile necesare reprezentãrii în faţa Curţii.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.519/99/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Solomon Tara Development" - S.R.L. din Iaşi în apelul declarat de cãtre aceasta împotriva Sentinţei civile nr. 313 din 27 februarie 2008, pronunţatã de Tribunalul Iaşi - Secţia civilã în Dosarul nr. 2.519/99/2007, prin care a fost admisã excepţia lipsei de interes a Societãţii Comerciale "Solomon Tara Development" - S.R.L. şi, pe cale de consecinţã, s-a respins acţiunea având ca obiect nulitatea unui contract de schimb.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei înlãturã prezumţia mandatului tacit între soţi cu privire la actele de înstrãinare şi grevare a terenurilor şi construcţiilor ce fac parte din patrimoniul codevãlmaş. Astfel, în lipsa acordului unuia dintre soţi, indiferent de cauza pentru care acesta nu poate fi obţinut, prerogativa dispoziţiei ce intrã în conţinutul dreptului de proprietate nu poate fi exercitatã. Considerã cã imposibilitatea de a dispune de bunurile ce pot fi dobândite numai de unul dintre soţi, coroboratã cu nulitatea oricãror convenţii care ar putea înlãtura regimul coproprietãţii codevãlmaşe a soţilor, aduc atingere substanţei dreptului de proprietate. Totodatã, susţine cã limitarea prezumţiei de mandat tacit între soţi pentru înstrãinarea de imobile nu îşi gãseşte justificarea în existenţa unui interes general ce trebuie protejat.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã sintagma "niciunul dintre soţi nu poate înstrãina şi nici greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune decât dacã are consimţãmântul expres al celuilalt soţ" reprezintã, în fapt, o protecţie a dreptului de proprietate al soţului ce nu şi-a manifestat expres consimţãmântul la diminuarea patrimoniului comun, astfel încât o atare dispoziţie nu poate constitui o restrângere sau o încãlcare a dreptului de dispoziţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã acestea reprezintã o consecinţã a regulii comunitãţii de bunuri a soţilor, de naturã sã ocroteascã interesele soţului care nu şi-a manifestat expres consimţãmântul pentru înstrãinarea bunurilor imobile.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. 2 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având urmãtorul conţinut: "Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi este socotit cã are şi consimţãmântul celuilalt soţ. Cu toate acestea, niciunul dintre soţi nu poate înstrãina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacã nu are consimţãmântul expres al celuilalt soţ."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, considerã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã art. 35 alin. 2 teza întâi din Codul familiei reglementeazã prezumţia de mandat tacit între soţi, teza a doua a aceluiaşi articol stabilind limitele acestuia în cazul actelor de dispoziţie cu privire la bunuri imobile, terenuri sau construcţii.
Curtea observã cã instituirea prezumţiei reglementate în teza întâi a textului de lege criticat are drept scop efectuarea cu mai multã uşurinţã a operaţiunilor juridice de cãtre soţi în raporturile cu terţii de bunã-credinţã. Totuşi, art. 35 alin. (2), în teza a doua, prevede expres o limitare a prezumţiei de mandat tacit în privinţa terenurilor sau a construcţiilor care, dacã fac parte din categoria bunurilor comune, nu vor putea fi înstrãinate sau grevate de niciunul dintre soţi fãrã consimţãmântul celuilalt.
Curtea reţine cã raţiunea instituirii unei asemenea limitãri legale se justificã prin importanţa actelor juridice având un asemenea obiect, ce pot produce efecte însemnate privind comunitatea bunurilor. De aceea, valabilitatea unor astfel de acte juridice este condiţionatã de existenţa consimţãmântului expres al ambilor soţi.
Având în vedere toate acestea, Curtea constatã cã prevederile criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi nu sunt de naturã sã contravinã dispoziţiilor referitoare la proprietatea privatã din Constituţie şi din actele internaţionale invocate. Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant faptul cã legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic legal pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Totodatã, reglementarea unor limitãri ale mandatului tacit între soţi nu este contrarã principiului proporţionalitãţii, ci este în acord cu principiul egalitãţii între soţi reglementat în alin. 1 al textului de lege criticat, potrivit cãruia "soţii administreazã şi folosesc împreunã bunurile comune şi dispun tot astfel de ele".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Solomon Tara Development" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 2.519/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
