Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.210 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 pct. 2, art. 21 si art. 165 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 773 din 2 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 165 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Şandor în Dosarul nr. 1.713/33/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.223D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra notelor depuse la dosar de cãtre pãrţile Ioana Şandor, Maria Şandor, Alexandru Şandor, Pavel Şandor, Ilie Grigore Şandor şi Claudia Adriana Opriş, prin care aceştia solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.713/33/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 165 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Şandor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea reclamantului "de a fi apãrat direct de instanţa de judecatã" prin disjungerea, suspendarea sau realizarea unui conflict negativ de competenţã, ceea ce determinã o încãlcare a principiului soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 165 din Codul de procedurã civilã prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentalã. Dispoziţiile de lege referitoare la conflictul de competenţã şi procedura soluţionãrii acestuia, precum şi disjungerea cauzelor constituie norme de procedurã pentru asigurarea unei bune administrãri a justiţiei, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege, iar împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii. În continuare, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 721/2007 şi nr. 254/2006.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de pãrţi, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 165 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 20 pct. 2: "Existã conflict de competenţã: [...] 2. când douã sau mai multe instanţe, prin hotãrâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricinã.";
- Art. 21: Instanţa, înaintea cãreia s-a ivit conflictul de competenţã, va suspenda din oficiu orice altã procedurã şi va înainta dosarul instanţei în drept sã hotãrascã asupra conflictului.";
- Art. 165: "În orice stare a judecãţii se pot despãrţi pricinile întrunite, dacã instanţa socoteşte cã numai una din ele este în stare de a fi judecatã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 par.1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedurã a cãror edictare reprezintã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, atributul exclusiv al legiuitorului, care poate reglementa competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, atâta vreme cât îşi subordoneazã acest demers normelor şi principiilor constituţionale. Or, în speţã nu poate fi reţinutã încãlcarea vreunui text constituţional.
De asemenea, Curtea constatã cã mãsurile referitoare la disjungerea cauzelor, precum şi la înaintarea dosarului instanţei în drept sã hotãrascã asupra conflictului de competenţã sunt dispuse de instanţa de judecatã şi în interesul unei bune judecãţi a cauzelor şi a unei mai bune administrãri a justiţiei, fãrã a se încãlca prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei. Dispoziţiile de lege criticate nu înlãturã posibilitatea pãrţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, contribuind totodatã şi la evitarea tergiversãrii în soluţionarea cauzei.
De altfel, în cazul unui conflict negativ de competenţã, instanţa este ţinutã de respectarea dispoziţiilor legale care prevãd competenţa materialã, în caz contrar hotãrârea sa fiind lovitã de nulitate absolutã, potrivit art. 105 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 165 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Şandor în Dosarul nr. 1.713/33/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
