Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.201 din 30 septembrie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.201 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 1 noiembrie 2010

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alprom" -S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 4.033/109/2009 al Tribunalului Argeş Secţia civilã.
    La apelul nominal se prezintã personal partea Grigorescu Mirela. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul asupra fondului pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor din Constituţie invocate.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 23 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.033/109/2009, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Alprom" S.A. din Piteşti cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate de Grigorescu Mirela împotriva deciziei de concediere.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 21, 24, 44, 45, 53 şi 136 din Constituţie, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 24 lit. a) din Carta europeanã revizuitã. În acest sens, aratã cã, atâta vreme cât un salariat nu corespunde locului de muncã în care este încadrat, obligativitatea instituitã de art. 64 alin. (1) din Codul muncii în sensul cã "angajatorul este obligat de a-i propune salariatului alte locuri de muncã vacante în unitate compatibile cu pregãtirea profesionalã" reprezintã o îngrãdire a drepturilor şi intereselor legitime ale angajatorului.
    Practic, legea obligã angajatorul sã menţinã încadrat în muncã un salariat care, prin modul defectuos în care îşi îndeplineşte îndatoririle de serviciu ce îi revin, aduce atingere bunei funcţionãri a societãţii la care este angajat. De asemenea, aratã cã instanţele judecãtoreşti aplicã în mod unitar prevederile art. 64 şi 65 din Codul muncii, fãrã a face o diferenţiere clarã privind situaţiile când aceste texte trebuie aplicate.
    Tribunalul Argeş - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
    În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã prevederile de lege criticate nu împiedicã pãrţile interesate sã se adreseze justiţiei, acestea putându-se prevala, fãrã nicio îngrãdire, de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã dreptul la un proces echitabil. De asemenea, aratã cã exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizatã, legiuitorul fiind îndreptãţit sã stabileascã conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã. În sfârşit, menţioneazã cã exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economicã se pot realiza doar "în condiţiile legii", dupã cum prevede art. 45 din Constituţie.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile pãrţii prezente, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 64 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevãzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncã a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncã vacante în unitate, compatibile cu pregãtirea profesionalã sau, dupã caz, cu capacitatea de muncã stabilitã de medicul de medicinã a muncii.
    (2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncã vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncã în vederea redistribuirii salariatului, corespunzãtor pregãtirii profesionale şi/sau, dupã caz, capacitãţii de muncã stabilite de medicul de medicinã a muncii.
    (3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrãtoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris consimţãmântul cu privire la noul loc de muncã oferit.
    (4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestã consimţãmântul în termenul prevãzut la alin. (3), precum şi dupã notificarea cazului cãtre agenţia teritorialã de ocupare a forţei de muncã conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
    (5) În cazul concedierii pentru motivul prevãzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiazã de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncã aplicabil sau în contractul individual de muncã, dupã caz."
    Autorul excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 21 privitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi art. 136 referitor la proprietate. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 24 lit. a) din Carta socialã europeanã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate instituie mãsuri de protecţie a salariaţilor aplicabile în acele situaţii în care au intervenit factori obiectivi, care împiedicã ocuparea în continuare a postului deţinut, dar care nu sunt cauzate din culpa salariaţilor. Astfel, atât împrejurãrile ce ţin de starea de sãnãtate a salariatului, cât şi cele care rezultã din necorespunderea sa profesionalã, intervenite pe parcursul derulãrii contractului individual de muncã, cât şi cele care sunt urmare a reintegrãrii în funcţia ocupatã a unui salariat concediat anterior nelegal sau pentru motive neîntemeiate nu sunt imputabile salariatului. În acest context, trebuie precizat cã necorespunderea profesionalã nu se identificã cu abaterea disciplinarã, ci apare fie ca urmare a intrãrii în vigoare a unor acte normative care impun condiţii suplimentare faţã de cele cerute iniţial, la momentul când salariatul a fost angajat, fie ca urmare a lipsei perfecţionãrii profesionale, în condiţiile în care legea nu instituie o obligaţie de perfecţionare, fie chiar ca urmare a reducerii capacitãţii de muncã, apãrutã însã pe parcursul executãrii contractului de muncã. În atare condiţii, legiuitorul a considerat cã salariatul trebuie sã beneficieze de şansa de a ocupa un post adecvat pregãtirii şi capacitãţii sale de muncã în cadrul unitãţii sau într-o altã unitate.
    Reglementarea acestor mãsuri de protecţie nu aduce atingere dreptului angajatorului de a se adresa instanţelor de judecatã pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime şi nici dreptului de a beneficia de un proces echitabil. De altfel, singurul argument invocat de autorul excepţiei din aceastã perspectivã este cel referitor la practica instanţelor de judecatã care extind incidenţa art. 64 din Codul muncii şi asupra art. 65 din acelaşi act normativ. Acesta nu reprezintã însã o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, care ţine de competenţa instanţelor de judecatã.
    În ceea ce priveşte critica referitoare la restrângerea dreptului de proprietate privatã şi a libertãţii economice, Curtea constatã cã acestea nu sunt drepturi absolute, Constituţia consacrând dreptul persoanei de a se bucura de exerciţiul lor în limitele stabilite de lege. Fireşte, aceste limite trebuie sã fie justificate de temeiuri obiective şi sã aibã un caracter rezonabil şi proporţional cu obiectivul urmãrit. În situaţia de faţã, restrângerea drepturilor angajatorilor este justificatã de necesitatea asigurãrii protecţiei drepturilor salariaţilor. În acelaşi timp, angajatorul nu este obligat sã facã eforturi care ar depãşi posibilitãţile sale ori ar implica un efort disproporţionat. Astfel, el este ţinut sã ofere un loc de muncã adecvat numai în mãsura în care acesta existã în unitatea sa, iar, în caz contrar, sã faciliteze obţinerea, prin intermediul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncã, a unui post de muncã într-o altã unitate.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alprom" -S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 4.033/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2010.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Patricia Marilena Ionea

                                    -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016