Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.198 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tino Autovehicule" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.340/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.340/299/2007, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicitãţii imobiliare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tino Autovehicule" - S.R.L. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 40 din Legea nr. 7/1996 creeazã o stare de inegalitate între promitenţii-vânzãtori şi promitenţii-cumpãrãtori, aceştia din urmã fiind obligaţi, în mod nejustificat, la plata unor taxe în creştere la fiecare interval de douã luni, fapt ce este de naturã a le prejudicia grav interesele legitime. Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, deoarece nimic nu împiedicã petentul de a formula o nouã cerere prin care sã-şi înscrie intenţia de a înstrãina imobilul, dupã expirarea termenului de 2 luni, termen prevãzut din raţiuni administrative şi de oportunitate. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã termenul de douã luni stabilit de legiuitor nu este de naturã sã creeze inegalitate de tratament între promitenţii-vânzãtori şi promitenţii-cumpãrãtori, întrucât situaţia juridicã a celor douã categorii de persoane este diferitã, iar prevederea legalã se aplicã numai persoanelor aflate în prima categorie. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au urmãtorul conţinut: "(1) Înscrierea intenţiei de a înstrãina sau de a ipoteca îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de douã luni de la data înregistrãrii cererii. (2) Anul, luna şi ziua în care înscrierea îşi pierde efectul vor fi arãtate atât în înscriere, cât şi în încheierea care a ordonat-o." Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , publicitatea imobiliarã se întemeiazã pe sistemul de evidenţã al cadastrului general şi are ca obiect înscrierea în cartea funciarã a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ. Astfel, proprietarul unui imobil care doreşte înstrãinarea lui sau ipotecarea în vederea garantãrii vreunei creanţe poate solicita oficiului teritorial competent înregistrarea actului juridic prin care îşi manifestã intenţia de a înstrãina sau de a ipoteca imobilul, arãtând, în acest din urmã caz, suma ce urmeazã sã se garanteze prin ipotecã. Efectul înscrierii îl constituie opozabilitatea faţã de terţi a actului juridic în care s-a consemnat acordul de voinţã dintre proprietarul imobilului - promitent-vânzãtor şi promitentul-cumpãrãtor, în prima ipotezã, respectiv dintre proprietarul imobilului şi persoana în favoarea cãreia se va institui ipoteca, în cea de-a doua ipotezã. Potrivit textului de lege criticat, aceastã înscriere îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de douã luni de la data înregistrãrii cererii. În ceea ce priveşte durata limitatã în care înscrierea în cartea funciarã a intenţiei de a înstrãina sau de a ipoteca îşi produce efectul, Curtea reţine cã aceasta se justificã prin faptul cã respectiva înscriere consemneazã doar o promisiune a proprietarului imobilului care îmbracã o formã juridicã sui generis, ale cãrei efecte incerte legiuitorul a înţeles sã le limiteze în timp, sub aspectul opozabilitãţii lor faţã de terţi. Nimic nu împiedicã însã persoanele interesate sã prevadã în cuprinsul actelor juridice prin care se angajeazã sã înstrãineze sau sã ipotecheze imobilul pe care îl au în proprietate termene mai lungi de douã luni în care urmeazã sã încheie actul juridic de înstrãinare sau de instituire a ipotecii. Într-o atare împrejurare, pentru asigurarea opozabilitãţii faţã de terţi a actului este necesarã înscrierea periodicã în cartea funciarã a intenţiei de a înstrãina sau de a ipoteca imobilul. Pe de altã parte, Curtea constatã cã, în aceastã materie, respectiv a înscrierii intenţiei de înstrãinare sau de ipotecare, legea nu stabileşte o obligaţie în sarcina proprietarului imobilului, ci, dimpotrivã, îi dã posibilitatea sã opteze între înscrierea în cartea funciarã şi neefectuarea acestei operaţii. Prin urmare, plata taxelor aferente înscrierii este subsecventã manifestãrii voinţei în acest sens, astfel cã nu poate fi reţinutã vreo discriminare care sã contravinã prevederilor art. 16 din Constituţie. Mai mult, în mãsura în care, potrivit legii, numai proprietarul imobilului poate solicita înscrierea intenţiei de a înstrãina sau de a ipoteca, apare ca nejustificatã susţinerea autorului excepţiei, ce are calitatea de promitent-cumpãrãtor, potrivit cãreia este obligat sã efectueze el personal înscrierea şi, implicit, sã plãteascã taxele aferente.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tino Autovehicule" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.340/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2007.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
