Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.197 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Codul familiei, art. 29 alin. (6) si art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, precum si ale art. 614 si art. 616 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 24 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Codul familiei, art. 24 alin. (5) şi <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 614 şi 616 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gica Stroe în Dosarul nr. 18.990/300/2006 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Codul familiei, art. 24 alin. (5) şi <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale ca fiind neîntemeiatã. În ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile art. 614 şi 616 din Codul de procedurã civilã, concluziile sunt de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, întrucât autorul nu şi-a motivat critica.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 18.990/300/2006, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Codul familiei, art. 24 alin. (5) şi <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 614 şi art. 616 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gica Stroe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 40 din Codul familiei aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi şi reprezintã o ingerinţã în viaţa intimã, familialã şi privatã a persoanei, în mãsura în care, în urma divorţului, soţul care a dobândit numele de familie prin cãsãtorie nu are posibilitatea sã opteze pentru pãstrarea lui, fiind constrâns sã respecte dorinţa celuilalt soţ.
Dispoziţiile <>art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , care pretind pãrţilor reprezentarea în faţa Curţii Constituţionale prin avocaţi cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contravin dreptului pãrţilor de a fi asistate de un avocat şi, implicit, dreptului la apãrare consacrat de art. 24 din Constituţie. Dispoziţiile criticate restrâng posibilitatea avocatului de a-şi exercita profesia, în condiţiile în care nu îşi poate reprezenta clientul în faţa unei autoritãţi care nu face parte din puterea judecãtoreascã.
Referitor la prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 şi cele ale art. 614 şi art. 616 din Codul de procedurã civilã, autorul le invocã neconstituţionalitatea fãrã a motiva în ce constã contradicţia lor cu prevederile Legii fundamentale.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile art. 40 din Codul familiei se aplicã tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, legiuitorul lãsând posibilitatea ca soţii sã hotãrascã menţinerea numelui de familie al soţului, pe care l-a dobândit prin cãsãtorie, şi dupã desfacerea acesteia.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 şi celor ale art. 614 şi 616 din Codul de procedurã civilã, Guvernul invocã jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în sensul respingerii criticilor, oferind ca exemplu <>Decizia nr. 514/2006 , respectiv <>Decizia nr. 643/2007 .
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Guvernul apreciazã cã, în considerarea complexitãţii cauzelor pe care le judecã instanţa de contencios constituţional, legiuitorul a stabilit o condiţie de experienţã pentru avocaţii care pun concluzii la aceastã instanţã, în acord cu prevederile <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi cu prevederile art. 24 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile:
- Art. 40 din Codul familiei: "(1) La desfacerea cãsãtoriei prin divorţ, soţii se pot învoi ca soţul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul cãsãtoriei numele de familie al celuilalt soţ, sã poarte acest nume şi dupã desfacerea cãsãtoriei.
(2) Instanţa judecãtoreascã va lua act de aceastã învoialã prin hotãrârea de divorţ. Instanţa, pentru motive temeinice, poate sã încuviinţeze acest drept, chiar în lipsa unei învoieli între soţi.
(3) Dacã nu a intervenit o învoialã sau dacã instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi va purta numele ce avea înainte de cãsãtorie.";
- <>Art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , devenit în urma republicãrii legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, art. 30 alin. (5): "Pãrţile pot fi reprezentate prin avocaţi cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", respectiv art. 29 alin. (6) din aceeaşi lege, potrivit cãruia: "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
- Art. 614 şi art. 616 din Codul de procedurã civilã: "În faţa instanţelor de fond, pãrţile se vor înfãţişa în persoanã, afarã numai dacã unul dintre soţi executã o pedeapsã privativã de libertate, este împiedicat de o boalã gravã, este pus sub interdicţie sau are reşedinţa în strãinãtate; în aceste cazuri, pãrţile se vor putea înfãţişa prin mandatar", respectiv "Dacã la termenul de judecatã, în primã instanţã, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfãţişeazã numai pârâtul, cererea va fi respinsã ca nesusţinutã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea în drepturi, art. 24 referitoare la dreptul de apãrare şi art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerile autorului referitoare la critica dispoziţiilor art. 40 din Codul familiei sunt neîntemeiate. Textul de lege criticat lasã posibilitatea soţilor sã hotãrascã de comun acord, în caz de divorţ, cu privire la menţinerea sau nu a numelui de familie dobândit prin cãsãtorie de cãtre unul dintre ei. Numai în cazul în care soţii nu se înţeleg asupra acestui aspect şi existã motive temeinice care sã justifice o astfel de hotãrâre, instanţa poate încuviinţa dreptul soţului care a purtat în timpul cãsãtoriei numele de familie al celuilalt soţ sã pãstreze acest nume şi dupã desfacerea cãsãtoriei. Dacã aceste condiţii nu sunt întrunite, legea dispune cã fiecare dintre foştii soţi va purta numele pe care îl avea înainte de cãsãtorie. Or, Curtea observã cã aceste prevederi se aplicã tuturor persoanelor aflate în aceastã situaţie juridicã, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, astfel încât nu poate fi reţinutã critica referitoare la încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, statuând, în esenţã, cã aceste prevederi sunt constituţionale, reprezentând norme de procedurã pe care instanţa care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice, în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Aceastã procedurã nu face însã posibilã respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre instanţa judecãtoreascã, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale. Instanţa de judecatã are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de pãrţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Referitor la critica dispoziţiilor <>art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã. Condiţia de vechime în exercitarea profesiei impusã avocatului prin textul criticat nu este de naturã sã încalce dreptul la apãrare al pãrţilor, consacrat de art. 24 din Constituţie. Potrivit prevederilor <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, "Avocatul definitiv are dreptul sã punã concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacã are o vechime neîntreruptã în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare". Impunerea unei condiţii de vechime pentru avocaţii care asistã sau reprezintã pãrţile în diverse faze ale procesului şi la diverse instanţe reprezintã o garanţie în plus în vederea asigurãrii dreptului la apãrare, justiţiabilul fiind liber sã-şi aleagã orice persoanã dintre avocaţii înregistraţi în barou, care îndeplineşte condiţiile legale de a-l apãra sau reprezenta la o anumitã instanţã din ierarhia instanţelor judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii principiului constituţional al dreptului la muncã, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, a stabilit, de principiu, cã instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintã o încãlcare a dreptului la muncã şi la alegerea profesiei, de exemplu, <>Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005. Raportând considerentul expus mai sus la cauza de faţã, Curtea reţine cã instituirea unei condiţii de natura celei prevãzute de <>art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu este contrarã art. 41 din Constituţie.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 şi 616 din Codul de procedurã civilã, analizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine cã acesta nu indicã textele din Constituţie pe care prevederile criticate le încalcã. Prin urmare, excepţia nu este motivatã, nefiind respectate dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Codul familiei, art. 29 alin. (6) şi <>art. 30 alin. (5) şi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Gica Stroe în Dosarul nr. 18.990/300/2006 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 şi art. 616 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
