Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.189 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Garzii Financiare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 16 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gãrzii Financiare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Drãguşin & CO" - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr. 5.277/215/2010 al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.633D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât critica vizeazã modificarea şi completarea dispoziţiilor criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.277/215/2010, Judecãtoria Craiova - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gãrzii Financiare.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Drãguşin & CO" - S.N.C. din Craiova într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2003 nu poate abroga Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor mãsuri în materia financiar-fiscalã, acest nou act normativ fiind inferior actului normativ ce se vrea a fi abrogat. Admiterea contrariului, pe de o parte, ar limita aplicabilitatea principiului efectivitãţii juridice dezvoltat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, iar, pe de altã parte, ar conduce la încãlcarea expresã a dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, implicit în materia contenciosului administrativ-fiscal, creându-se premisele distorsionãrii liberei concurenţe, afectãrii dreptului de proprietate privatã şi limitãrii iniţiativei economice de cãtre stat prin proceduri complicate.
Judecãtoria Craiova - Secţia civilã nu îşi exprimã opinia cu privire la excepţia invocatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 8.678 din 1 septembrie 2010, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 12.915 din 1 septembrie 2010, şi apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Se aratã cã activitãţile de naturã economicã nu se pot desfãşura decât cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege, astfel cã sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestor activitãţi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gãrzii Financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, care au urmãtorul conţinut: "f) sã constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscalã, sã stabileascã implicaţiile fiscale ale acestora şi sã dispunã, în condiţiile Codului de procedurã fiscalã, luarea mãsurilor asigurãtorii ori de câte ori existã pericolul ca debitorul sã se sustragã de la urmãrire sau sã îşi ascundã ori sã îşi risipeascã averea şi sã sesizeze, dupã caz, organele de urmãrire penalã;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) - Statul român, art. 44 alin. (9) - Dreptul de proprietate privatã, art. 45 - Libertatea economicã, art. 136 alin. (5) - Proprietatea şi art. 137 alin. (1) - Sistemul financiar.
Examinând criticile formulate de autorul excepţiei, Curtea observã cã acestea vizeazã ierarhia actelor normative şi, în principal, imposibilitatea abrogãrii printr-un act cu forţã juridicã inferioarã - o ordonanţã de urgenţã a Guvernului - a unui act ierarhic superior - o ordonanţã simplã a Guvernului -, ca urmare a acestei abrogãri neconstituţionale fiind încãlcate, în opinia autorului excepţiei, dreptul sãu de proprietate şi libertatea economicã.
Aşa fiind, Curtea reţine cã analiza pe care o impune controlul de constituţionalitate trebuie, în mod necesar, sã înceapã prin a califica regimul juridic al ordonanţelor adoptate de Guvern. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, Guvernul are o competenţã normativã derivatã fie dintr-o lege de abilitare, fie din însãşi Constituţie, cu un caracter special şi limitat, specific unei competenţe de atribuire. Exercitarea acestei competenţe se include tot în sfera puterii executive şi constã în posibilitatea de a emite douã categorii de acte normative: ordonanţe simple şi ordonanţe de urgenţã.
Exigenţele constituţionale în abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în condiţiile art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie sunt urmãtoarele: existenţa unei legi de abilitare din partea Parlamentului, reglementãrile din ordonanţe sã nu priveascã domeniul legilor organice, ci numai domeniul legilor ordinare, pe care le pot modifica sau abroga, abilitarea de a emite ordonanţe nu poate fi decât temporarã. O abilitare generalã sau de principiu este contrarã reglementãrii constituţionale, consecinţa fiind aceea cã expirarea termenului pânã la care se pot emite ordonanţele, precizat obligatoriu în legea de abilitare, atrage imposibilitatea de a emite ordonanţe sau inexistenţa celor astfel emise; de aceea, Guvernul poate modifica sau abroga propriile ordonanţe numai în cadrul termenului de abilitare sau, eventual, pe baza unei noi abilitãri. În plus, dacã legea de abilitare o cere, ordonanţa se supune aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la împlinirea termenului de abilitare. Respectarea termenului de abilitare se stabileşte în funcţie de data când ordonanţa a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Regimul particular al ordonanţei de urgenţã este prevãzut în art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie şi reglementeazã: cazurile în care poate fi emisã - situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, Guvernul având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acesteia; intrarea în vigoare - numai dupã depunerea spre dezbatere în procedurã de urgenţã la Camera competentã sã fie sesizatã şi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I; domeniul ordonanţei de urgenţã - acesta poate fi şi de natura legilor organice, caz în care legea de adoptare se aprobã cu majoritatea prevãzutã de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, ordonanţa de urgenţã nu poate fi însã adoptatã în domeniul legilor constituţionale, nu poate afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu poate viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietatea publicã.
În ceea ce priveşte ierarhia actelor normative, Curtea reţine cã un act normativ ierarhic inferior nu poate abroga un act normativ ierarhic superior sau prevederi din cuprinsul acestuia. De aceea, o lege ordinarã sau o ordonanţã simplã nu poate abroga o lege organicã ori o ordonanţã de urgenţã care reglementeazã norme în materii rezervate legii organice, însã poate abroga o ordonanţã de urgenţã care reglementeazã în materia legii ordinare, aflându-se pe acelaşi palier ierarhic cu aceasta din urmã. Mutatis mutandis, o ordonanţã de urgenţã care reglementeazã în materia rezervatã legii organice poate abroga o lege organicã şi, cu atât mai mult, în virtutea principiului qui potest plus potest minus, poate abroga o lege ordinarã sau o ordonanţã simplã.
Aplicând aceste considerente cu rang de principiu în domeniul legisticii formale, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cãrora ordonanţa de urgenţã nu poate abroga o ordonanţã simplã sunt lipsite de fundament constituţional, astfel cã, abrogând Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor mãsuri în materia financiar-fiscalã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gãrzii Financiare, Guvernul şi-a exercitat competenţa de legiuitor delegat în limitele stabilite de Legea fundamentalã.
Prin urmare, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit cãreia evenimentul legislativ al abrogãrii a adus atingere unui drept sau unei libertãţi consacrate de Constituţie.
În fine, Curtea nu poate reţine nicio criticã referitoare la dispoziţiile art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2003, întrucât motivarea autorului excepţiei priveşte exclusiv analiza raportului ierarhic dintre actele normative invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gãrzii Financiare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Drãguşin & CO" - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr. 5.277/215/2010 al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
