Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.189 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 17 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Studio Global" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.803/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autoarea excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 12.803/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Studio Global" - S.R.L. din Bucureşti în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât permite instanţei ca, dispunând disjungerea cererii de chemare în garanţie, sã creeze o situaţie nefavorabilã pentru pârâta-reclamantã, cãreia i s-ar periclita în acest mod poziţia procesualã şi i s-ar diminua dreptul la apãrare şi la un proces echitabil. Este astfel "destabilizatã" şi egalitatea pãrţilor, întrucât reclamanta-pârâtã este lãsatã sã-şi susţinã cererea de chemare în judecatã şi apãrarea sa aşa cum apreciazã, pe când pârâta-reclamantã este împiedicatã sã foloseascã toate apãrãrile pe care le considerã necesare. În plus, se mai aratã cã lipsa unei cãi de atac separate împotriva încheierii prin care instanţa dispune disjungerea aduce o gravã atingere dreptului la apãrare.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia egalitãţii în drepturi, în care s-a statuat în mod constant cã egalitatea în drepturi nu înseamnã uniformitate. Aratã cã soluţia disjungerii, în ipoteza prevãzutã de reglementarea criticatã, asigurã soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia, "Când judecarea cererii principale ar fi întârziatã prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despãrţirea ei spre a fi judecate deosebit."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare. Se invocã, totodatã, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, instituirea, prin textul de lege criticat, a regulii potrivit cãreia, în situaţia în care chemarea în garanţie determinã întârzierea judecãţii, instanţa poate dispune disjungerea celor douã cereri spre a fi judecate separat, are drept scop soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în deplin acord cu exigenţele impuse de dreptul la un proces echitabil. Aceastã soluţie legislativã nu încalcã egalitatea în drepturi, întrucât nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare între persoanele vizate în ipoteza sa. De asemenea, reglementarea criticatã nu îngrãdeşte sub niciun aspect posibilitatea pãrţilor de a formula apãrãrile pe care le considerã necesare, astfel încât nu sunt încãlcate nici prevederile art. 24 din Legea fundamentalã.
De altfel, din examinarea susţinerilor autoarei excepţiei se constatã cã acestea vizeazã modul de aplicare a art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã în cauza dedusã judecãţii. Astfel, toate argumentele formulate sunt în sprijinul susţinerii sale, în sensul cã, în speţã, cererea de disjungere a cererii de chemare în garanţie nu ar trebui admisã de instanţa de judecatã, întrucât, în acest fel, s-ar aduce atingere drepturilor fundamentale invocate, iar autoarea excepţiei (pârâtã-reclamantã în cauzã) nu ar mai avea posibilitatea de a-şi formula o apãrare corespunzãtoare. Asemenea critici nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţei de judecatã, singura în mãsurã sã decidã cu privire la disjungerea cererii de chemare în garanţie în cauza dedusã judecãţii, cu luarea în considerare a tuturor împrejurãrilor care particularizeazã aceastã cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Studio Global" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.803/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 decembrie 2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
